Dicționar de sinonime
Sinonime adversar
Cuvântul „adversar” are următoarele sinonime:
adversar ( substantiv )
- rival
- concurent
- emul
- oponent
- dușman
Alte sinonime:
- împotrivitor
- râvnaci
- inamic
- potrivnic
- vrăjmaș
- pizmaș
- pizmuitor
- pizmătar
- pizmătareț
- neamic
- neprieten
- nepriitor
- pârâș
- sculător
adversar ( adjectiv )
- concurent
- rival
- împotrivitor
- râvnaci
- dușman
Sinonime Apropiate
- concurent - candidat, competitor, rival, emul, oponent
- emul - concurent, rival, competitor
- emulație - întrecere, concurență, rivalitate
- inamic - dușman, vrăjmaș, oponent
- dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
- oponent - adversar, opozant
- opozant - oponent, adversar
- potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- geamlâc - ferestruică, gemuleț, vitraliu
- imemorabil - străvechi, antic, de demult
- indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
Dex adversar
- adversár, ~ă 1 Persoană care luptă împotriva alteia într-un proces. 2 Dușman. 3 Persoană care concurează cu alta rival. 4 Contracandidat. 5 Persoană care se opune unei concepții sau unei ideologii.
- ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, și Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din adversaire, adversarius.
- ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, și Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din adversaire, adversarius.
- ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, și Persoană care luptă împotriva alteia, de obicei într-un proces, într-o luptă reglementară (sport, duel etc., rival, vrăjmaș, dușman) sau împotriva unei apucături, a unei concepții. Adversar al alcoolismului. ◊ Năzuințele democrației găseau... un adversar de temut. COCEA, P. 28. Dacă nu impărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270 (Glumeț) Povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38.
- ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, și Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – adversaire ( adversarius).
- ADVERSÁR, -Ă și Potrivnic, rival. .
Antonime adversar
- Adversar ≠ aliat, partizan, prieten, amic
Sinonimul cuvântului adversar