Dicționar de sinonime
Sinonime afabil
Cuvântul „afabil” are următoarele sinonime:
afabil ( adjectiv )
- binevoitor
- amabil
Alte sinonime:
- afectuos
- cordial
- prietenesc
- prietenos
Sinonime Apropiate
- favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
- amabil - binevoitor, gentil, serviabil, simpatic, politicos, cordial, prietenos
- amical - prietenesc, prietenos, cordial, amabil, afabil
- atent - vigilent, treaz, circumspect, cu ochii-n patru, amabil, politicos, civilizat, binevoitor, curtenitor
- binevoitor - serviabil, amabil, săritor, cumsecade, generos
- complezent - amabil, serviabil, îndatoritor, binevoitor, atent
- cordial - afectuos, amabil, prietenos, cald, afabil
- bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
- prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
- serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
- galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
- galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
- gentil - amabil, curtenitor, politicos, drăguț, galant
- gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie
- gingășie - delicatețe, amabilitate, sensibilitate, grație
Dex afabil
- afábil, ~ă ( persoane și manifestările lor) 1 Binevoitor. 2 Primitor. 3 Cordial.
- AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din affabilis, affable.
- AFABÍL, -Ă, afabili, -e, (Despre oameni și despre unele manifestări ale lor) Binevoitor, primitor, cordial. Domnul Meyer apăruse în ușă cu zîmbetul afabil. C. PETRESCU, A. 327.
- AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – affable ( affabilis).
- AFÁBIL, -Ă Cordial, binevoitor; primitor. .
- AFÁBIL, -Ă binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)
- AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință cordială; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable
- afabil a. care primește și ascultă cu bunăvoință.
- *afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.
- AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.
Sinonimul cuvântului afabil