Sinonime afirmativ

Cuvântul „afirmativ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• categoric - ferm, hotărât, decis, tranșant, răspicat, evident, izbitor, clar, indiscutabil
• peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
• răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
• ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
• formal - convențional, birocratic, convenit, categoric, indiscutabil, decis
• incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
• indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
• necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
• nesmintit - sigur, cert, categoric
• benefic - binefăcător, prielnic, binevenit, avantajos, pozitiv
• bineînțeles - desigur, neîndoielnic, cert, categoric, firește
• definitiv - hotărât, încheiat, terminat, finisat, irevocabil, categoric, nestrămutat
• determinant - decisiv, hotărâtor, categoric, esențial, important, capital, fundamental
• enunțiativ - expozitiv, declarativ
• epic - narativ, expozitiv, fabulos

Dex afirmativ

• afirmativ, ~ă 1 ( un enunț) Care are un caracter de afirmare pozitiv. 2 ( o judecată) Care conține o afirmație. 3 Silogism ~ Silogism cu premise și concluzii afirmative. 4 În caz ~ Dacă se va întâmpla aceasta. 5 În cazul în care împrejurările sunt favorabile. 6 Propoziție în care se afirmă.
• AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din affirmatif, affirmativus.
• AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, (Despre o enunțare, în opoziție cu negativ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv. ◊ În caz afirmativ = dacă se va întîmpla așa; în cazul cînd împrejurările sînt (sau vor fi) favorabile. ◊ Propoziție afirmativă = (în opoziție cu propoziție negativă) propoziție în care subiectul săvîrșește acțiunea exprimată de predicat. «Copilul mănîncă mere» este o propoziție afirmativă. (; despre judecăți) Care conține o afirmare.
• AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – affirmatif ( affirmativus).
• AFIRMATÍV, -Ă ( negativ) Cu caracter de afirmație, care afirmă ceva; pozitiv. ♦ (; despre judecăți) Care enunță apartenența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. .

Antonime afirmativ

• Afirmativ ≠ negativ

Sinonimul cuvântului afirmativ

Testează-te!