Dicționar de sinonime
Sinonime afront
Cuvântul „afront” are următoarele sinonime:
afront ( substantiv )
- jignire
- înfruntare
- insultă
- vexare
- ofensă
- ultraj
Alte sinonime:
- calomnie
- atingere
- dezonorare
Sinonime Apropiate
- ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
- insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
- ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
- înjura - a drăcui, a sudui, a ofensa, a insulta, a blestema
- înjurătură - injurie, imprecație, ocară, sudalmă, ofensă, insultă
- jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
- leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
- sudui - a înjura, a insulta, a ocărî
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
- vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
Dex afront
- afrónt Ofensă adusă cuiva în public insultă, jignire, ultragiu.
- AFRÓNT, afronturi, Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din affront.
- AFRÓNT, afronturi, Insultă în public, jignire. Mizerabilul! să se-ntinză pînă-ntr-atîta ca să-mi facă un afront! CARAGIALE, O. I 56. Lui Mogorogea nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse Pavel. CREANGĂ, A. 107.
- AFRÓNT, afronturi, Insultă în public; jignire – affront.
- AFRÓNT Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. .
- AFRÓNT insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto)
- AFRÓNT ~uri n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un ~. /<fr. affront
- afront n. faptă sau vorbă de ocară (aruncată în față), insultă publică.
- *afrónt n., pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat rom. înfruntare.
- afronta 1 (Rar) A înfrunta. 2 A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.