Dicționar de sinonime

Sinonime afront

Cuvântul „afront” are următoarele sinonime:

afront ( substantiv )
  • jignire
  • înfruntare
  • insultă
  • vexare
  • ofensă
  • ultraj
Alte sinonime:
  • calomnie
  • atingere
  • dezonorare


Sinonime Apropiate

  • ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
  • insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
  • ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
  • insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
  • înjura - a drăcui, a sudui, a ofensa, a insulta, a blestema
  • înjurătură - injurie, imprecație, ocară, sudalmă, ofensă, insultă
  • jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
  • leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
  • necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
  • necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
  • sudui - a înjura, a insulta, a ocărî
  • umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
  • umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
  • umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
  • vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune

Dex afront

  • afrónt Ofensă adusă cuiva în public insultă, jignire, ultragiu.
  • AFRÓNT, afronturi, Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din affront.
  • AFRÓNT, afronturi, Insultă în public, jignire. Mizerabilul! să se-ntinză pînă-ntr-atîta ca să-mi facă un afront! CARAGIALE, O. I 56. Lui Mogorogea nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse Pavel. CREANGĂ, A. 107.
  • AFRÓNT, afronturi, Insultă în public; jignire – affront.
  • AFRÓNT Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. .
  • AFRÓNT insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto)
  • AFRÓNT ~uri n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un ~. /<fr. affront
  • afront n. faptă sau vorbă de ocară (aruncată în față), insultă publică.
  • *afrónt n., pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat rom. înfruntare.
  • afronta 1 (Rar) A înfrunta. 2 A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.


Sinonimul cuvântului afront

Sinonimul cuvântului afront


Testează-te!