Dicționar de sinonime
Sinonime afurisit
Cuvântul „afurisit” are următoarele sinonime:
afurisit ( adjectiv )
- blestemat
- rău
- ticălos
- mizerabil
- antipatic
Alte sinonime:
- excomunicat
- câinos
- hain
- îndrăcit
- pustiu
- pârdalnic
- împelițat
- jurat
- urgisit
- pricăjit
- săcret
- anatemizat
- proclețit
- proclet
- bandit
- al naibii
Sinonime Apropiate
- blestemat - afurisit, anatemizat, excomunicat, urgisit, rău, mizerabil, ticălos, mișel, infam
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- blestemăție - nelegiuire, ticăloșie, răutate
- împelițat - afurisit, poznaș, îndrăcit, rău, blestemat
- rău - afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent
- răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
- scârnav - ticălos, mizerabil, obscen, oribil
- hain - rău, afurisit, crud
- ignobil - ticălos, mizerabil, javră, josnic
- josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
- mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
- mizerabil - ticălos, nemernic, abject, josnic, mârșav, nedemn, netrebnic, infam, păcătos
- neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
- neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
- abject - ticălos, josnic, mizerabil, dezgustător
Dex afurisit
- afurisit1 1-3 Afurisire (1-3).
- afurisit2, ~ă , 1-2 (Om) blestemat. 3-4 (Om) ticălos. 5-6 (Copil) poznaș. 7-8 (Om) răutăcios. 9-10 (Om) inflexibil. 11-12 (Om) abil.
- AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, și , (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Copil) ștrengar, poznaș. – afurisi.
- AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, Rău (la suflet), îndrăcit, ticălos, blestemat. Blestema cu foc și cu pară pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU, L. 55. Un ciocoi de cei afurisiți. ALECSANDRI, T. 50. Neică m-a lăsat, C-a fost rău și blăstămat, M-a urît, că l-am urît, C-a fost rău ș-afurisit. HODOȘ, P. P. 121. ◊ Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit. CREANGĂ, P. 98. ◊ (Substantivat) Cine ești tu, afurisitule? ALECSANDRI, T. 431.
- AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, Rău, ticălos, blestemat. ♦ (; adesea substantivat) Ștrengar, poznaș. – afurisi.
- AFURISÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care este osândit de biserică. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; nemernic; ticălos; josnic; mârșav; afect. /v. a afurisi
- afurisit a. 1. blestemat; 2. fig. foarte rău, îndrăcit, fără omenie.
- afurisít, -ă adj. Excomunicat. Blestemat: afurisită viață! Răŭ la suflet, îndrăcit: măi afurisitule! Adv. Mă doare afurisit. V. anatemă și proclet.
- afurisi 1 A arunca anatema asupra cuiva a anatemiza, a excomunica. 2 A blestema. 3 A se jura.
- AFURISÍ, afurisesc, IV. A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ A se jura. – Din aforisati.