Sinonime agale

Cuvântul „agale” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încetișor - domol, încet, încetinel, agale, alene, binișor, ușurel
• încet - lin, domol, agale, liniștit, măsurat, temperat, ușurel, moale, greoi
• binișor - încet, lin, ușor, ușurel, alene, agale
• domol - potolit, calm, lin, stăpânit, încet, alene, liniștit, blând, blajin
• alene - domol, încet, lin, ușurel, binișor
• iavaș - încet, domol, binișor
• lent - încet, domol, lin, calm, liniștit, potolit, temperat, moale, greoi
• potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
• slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
• încetini - a domoli, a potoli, a reduce, a liniști
• încetinel - încetișor, lent, agale
• blând - liniștit, bun, calm, blajin, potolit, domol, pașnic, cuminte, așezat
• părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
• psalmodia - a înota, a cânta (încet), a murmura, a recita (lent)
• sedativ - calmant, liniștitor

Dex agale

• agále Fără grabă.
• AGÁLE Fără grabă; domol. – Din agália.
• AGÁLE Fără grabă, încetinel, domol. alene. Iată se-ntoarseră cîrduri pribege, Vîslind agale. DEȘLIU, G. 29. După miezul nopții, vifornița se mai liniști. Săniile cu fîn porniră iar agale prin noapte. SADOVEANU, O. II 227. Plini de praf, rupți de-oboseală, Legănați pe cai agale, Trec pe drum ca niște umbre Și doinesc încet de jale. IOSIF, V. 91. De pe coastă, pe sub ulmi, Se coboară mieii-n vale, Obosit și blînd popor! Și, cîntînd, pășește-agale O copilă-n urma lor. COȘBUC, P. I 157. (Uneori repetat, cu intenții stilistice) Hercule se întorcea acasă agale, agale, cu corăbiile. ISPIRESCU, U. 53.
• AGÁLE Fără grabă; domol. – agalia.
• AGÁLE adv. Fără grabă; pe îndelete; alene; lin; domol; încet. /<ngr. agalia
• agale adv. pop. încetișor, alene: se întorcea acasă agale agale ISP. .
• agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene.
• aga agă
• agă 1 Titlu dat comandantului din armata otomană. 2 Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3-4 Persoană care avea titlul de agă (1-2). 5 Om nepoliticos.
• baș-aga 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

Sinonimul cuvântului agale

Testează-te!