Dicționar de sinonime
Sinonime ageamiu
Cuvântul „ageamiu” are următoarele sinonime:
ageamiu ( adjectiv )
- nepriceput
- neformat
- ignorant
Alte sinonime:
- incapabil
- incompetent
- necapabil
- nechemat
- necompetent
- necunoscător
- neinițiat
- neisprăvit
- nepregătit
- neștiutor
- prost
- începător
- novice
- debutant
- profan
ageamiu ( substantiv )
- ignorant
- incapabil
- incompetent
- necapabil
- nechemat
- necompetent
- necunoscător
- neinițiat
- neisprăvit
- nepregătit
- nepriceput
- neștiutor
- prost
- debutant
- începător
Sinonime Apropiate
- nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
- incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
- incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
- ignar - incult, prostănac, neștiutor, ignorant
- ignorant - incult, prost, incapabil
- naiv - credul, pueril, ingenuu, inocent, candid, neștiutor, ageamiu, prost
- nechemat - nepriceput, inapt, incapabil
- neisprăvit - netrebnic, incapabil, prost, tăntălău
- neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
- ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
- incult - ignorant, neinstruit, necultivat, agramat, prost, neînvățat
- începător - incipient, debutant, novice, elev, discipol, învățăcei, neofit, inițiator, promotor
- nepricepere - ignoranță, prostie, neghiobie
- nesocotință - nechibzuință, imprudență, ignoranță, prostie
- cleios - lipicios, vâscos, năclăios, argilos, clisos, lutos, nepregătit, prost, tufă
Dex ageamiu
- ageamiu, ~ie 1-2 , (Om) începător. 3-4 , (Om) care nu se pricepe.
- AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, , și Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din acemi.
- AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, , și Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din acemi.
- AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba , strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.
- AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, (; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – acami, acemi.
- AGEAMIU (Mold.) Neștiutor. , tinere, văzu ca ești ageamiu, fugi de acole că te vor vide hadîmbii și te vor omorî. 17792, 78r. Etimologie: acemi.
- ageamiu a. 1. începător, novice, fără experiență: vestitul ageamiu OD.; 2. nepriceput (mai ales la jocul cărților): scoteau din brâu câte o pereche de cărți... și spălau pe ageamii de parale GHICA. .
- ageamíu, -íe (ea dift.) adj. (turc. ağami și ağemi, d. ar. ağemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamís). Fam. Novice, începător, fără experiență. – Și ha-; în Mold. agemiŭ.
- ageamiu.