Dicționar de sinonime
Sinonime aiurit
Cuvântul „aiurit” are următoarele sinonime:
aiurit ( adjectiv )
- zăpăcit, zănatic, zurliu, besmetic
- țicnit, nebun
Alte sinonime:
- smintit
- aiurea
- bezmetic
- descreierat
- dezmetic
- deșucheat
- pălăvatic
- silhui
- prilestit
- șucheat
- tui
- tuieș
- zălud
- zărghit
- turluliu
- sanchiu
- smucit
- trăsnit
- țăcănit
- buimac
- buimăcit
- derutat
- descumpănit
- dezorientat
- năuc
- năucit
- zăbăuc
- împrăștiat
- uluit
- într-o ureche
Sinonime Apropiate
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
- uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
- hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- exaltat - entuziasmat, înflăcărat, aprins, însuflețit, avântat, zelos, nebun, ieșit din minți, țicnit
- împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
- absent - neprezent, lipsă, neatent, distrat, zăpăcit, aiurit
- bezmetic - aiurit, zăpăcit, dereglat, pierdut, smintit, țignit
- candriu - zăpăcit, aiurit
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
Dex aiurit
- aiurit1 (Rar) Bâiguit.
- aiurit2, ~ă 1-2 , (Persoană) care este zăpăcit(ă). 3 Trăsnit.
- AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, , și 1. , și (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. – Din ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).
- AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, (Despre oameni) Cu mintea tulbure, confuză; uluit, zăpăcit; (despre manifestări ale oamenilor) care presupune o minte confuză. Apostol Bologa rămase cîteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui veșnic nesăturată și-a bătut joc de dînsul. REBREANU, P. S. 221. Slab... aiurit, pășind ușor... îngenunche la picioarele soției sale. DELAVRANCEA, S. 114. Radu gemu, tresări iarăși, își deschise ochii mari, speriați, îi ținu cîtva pironiți asupra amicului său, într-o căutătură aiurită și moartă, ca de nebun. VLAHUȚĂ, N. 40. ◊ Hîrciogii, aiuriți, înghiontiți și fugăriți. Se suceau, se învîrteau. CASSIAN, în POEZ. N. 117. se-nălță aiurită la stele; apoi pluti spre miazănoapte și se lăsă – călăuzită de o scînteie – în munții cu brazi. BASSARABESCU, V. 52. ◊ (Adverbial) Radu, cu ochii aiurit pironiți în deșert... rămînea... dus pe gînduri. VLAHUȚĂ, N. 12. ♦ (Substantivat) Om care acționează nechibzuit, împotriva rațiunii sănătoase.
Sinonimul cuvântului aiurit