Dicționar de sinonime
Sinonime aleluia
Cuvântul „aleluia” are următoarele sinonime:
aleluia ( interjecție )
- adio
- amin
- gata
- lăudați pe iehova
- aliluia
Sinonime Apropiate
- adio - salut!, s-a terminat!, gata!, amin!, aleluia!
- amin! - s-a terminat!, adio!
- privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
- gușă - bărbie, gât, beregată, gâtlej
- spânzura - a atârna, a agăța, a suspenda, a lega de, a strangula, a ucide
- ști - a cunoaște, a se dumiri, a fi instruit, a avea cunoștințe, a fi aflat, a fi cunoscut, a fi documentat, a-și da seama, a-și aminti
- suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
- șemineu - cămin, sobă
- umple - a împlini, a completa, a ticsi, a întregi, a încălca, a molipsi, a contamina, a capta, a lua
- vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
- veșmânt - haină, îmbrăcăminte
- vestimentație - îmbrăcăminte
- familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
- faringe - gâtlej, beregată
- felin - suplu, grațios, elastic, mlădios
Dex aleluia
- alelúia 1 În cântări bisericești, mai ales în psalmi) Exclamație care, în limba ebraică, înseamnă „Lăudați pre Domnul”. 2 A-i cânta cuiva ~ A-i face prohodul cuiva. 3 A înmormânta pe cineva. 4 S-a sfârșit!
- ALELÚIA Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ A-i cânta (cuiva) aleluia = a lua parte la înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva. ♦ S-a sfârșit! s-a terminat! amin! – Din aleluija.
- ALELÚIA (Și în forma aliluia) Exclamație care apare ca un refren de laudă în cîntări bisericești, mai ales în psalmi. Cîntă «aliluia și doamne miluiește, popa prinde pește», de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. ◊ (Familiar) A-i cînta (cuiva) aleluia = a-i face prohodul, a-l înmormînta. (Eliptic) De cumva nu te are la stomac vreun ciocoi de pe moșie? aliluia! La TDRG. – Variantă: alilúia
- ALELÚIA Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ A-i cânta (cuiva) aleluia = a-i face prohodul, a-l înmormânta. – Slav ( aleluija < ).
- ALELÚIA interj. (se folosește în cântări bisericești ca refren de laudă pentru Dumnezeu). ◊ A cânta cuiva aleluia a înmormânta pe cineva. /<sl. aleluija
- alelúĭa, V. aliluĭa.
- alilúia aleluia
- ALILÚIA aleluia.
- aliluia! int. 1. vorba cu care încep unii psalmi sau unele cântări bisericești de veselie: „lăudați pe Domnul”: cântă aliluia și Doamne miluiește! CR.; 2. pop. s’a dus! sa isprăvit: frumusețe, tinerețe, aliluia! ISP.