Dicționar de sinonime
Sinonime alibi
Cuvântul „alibi” are următoarele sinonime:
alibi ( substantiv )
- justificare
- motivare
- scuză
Sinonime Apropiate
- scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
- pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
- explicație - lămurire, clarificare, deslușire, limpezire, precizare, justificare, motivare, motiv, pricină
- scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
- memorandum - memorial, document, motivare, argumentare, memoriu
- motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
- motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
- argument - motivare, motiv, dovadă, explicație, raționament, probă
- decont - justificare, degrevare
- dezvinovăți - a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza
- cauzalitate - condiționare, determinare, motivare
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
Dex alibi
- alibi 1 Situația de a nu se găsi la locul crimei sau al delictului, în timpul când s-au săvârșit acestea. 2 Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3 Pretext. 4 Scuză. 5 Justificare. 6 A (nu) avea (nici) un ~ A (nu) avea (nici) o motivare.
- ALIBÍ, alibiuri, 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Pretext, scuză, justificare. ◊ A (nu) avea (nici)un alibi = a (nu) deține (nici)o probă, a (nu) avea (nici)o motivare. – Din alibi.
- ALIBÍ, alibiuri, 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Pretext, scuză, justificare. ◊ A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din alibi.
- ALIBÍ, alibiuri, (De obicei în legătură cu verbele «a avea», «a stabili» etc.) Dovadă prin care un inculpat își susține în fața justiției nevinovăția, stabilind că, la data săvîrșirii faptului care i se impută, el se afla în alt loc decît acela unde a fost comis faptul. ♦ Scuză, justificare.