Dicționar de sinonime

Sinonime altar

Cuvântul „altar” are următoarele sinonime:

altar ( substantiv )
  • sanctuar
  • pristol
Alte sinonime:
  • oltar
  • jertfelnic
  • trebnic
  • tabernacul
  • tabernacol


Sinonime Apropiate

  • sacadat - sincopat, cadențat, ritmic, săltăreț
  • săltat - săltăreț, ritmat, sprinten, crescut, măricel
  • tabernacul - chivot, altar
  • entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
  • înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune
  • ascensiune - suiș, înălțare, suire, ridicare, urcare, promovare, creștere, progres
  • creștere - dezvoltare, sporire, mărire, înălțare, înmulțire, extindere, augumentare, educare, cultivare
  • delir - aiurare, rătăcire, halucinație, tulburare mintală, exaltare, extaz, frenezie
  • exalație - emanație, degajare, exaltare, aburi, damf, vapori, miros
  • elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls

Dex altar

  • altar1 1 Parte a bisericii în care preotul oficiază liturghia și care este despărțită de naos prin catapeteasmă. 2 Biserică. 3 Religie. 4 Cununie religioasă. 5 Ridicătură din pământ, piatră , pe care se aduceau, în vechime, jertfe zeilor. 6 Monument sacru. 7 Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 8 Pe ~ul patriei (Sacrificându-se) pentru patria sa. 9 Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra.
  • altár2 Scrin în care se păstrau documentele, banii
  • ALTÁR, altare, 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult, simbol al lui Hristos, pe care se oficiază liturghia, în Biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în Antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În ) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – altarium.
  • ALTÁR, altare, 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În ) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – altarium.


Sinonimul cuvântului altar

Sinonimul cuvântului altar


Testează-te!