Dicționar de sinonime
Sinonime amabilitate
Cuvântul „amabilitate” are următoarele sinonime:
amabilitate ( substantiv )
- bunăvoință
Alte sinonime:
- serviabilitate
- bunătate
- curtoazie
- politețe
- atenție
- prietenie
- solicitudine
- complezență
- complăcere
- priință
- galanterie
- gentilețe
- curtenie
- libov
- manieră
- civilitate
- compliment
- sociabilitate
- comunicativitate
Sinonime Apropiate
- bunătate - omenie, cumsecădenie, generozitate, noblețe, bunăvoință, amabilitate, blândețe
- bunăvoință - amabilitate, noblețe, generozitate, silință, râvnă, zel
- galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
- gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie
- gingășie - delicatețe, amabilitate, sensibilitate, grație
- mărinimie - bunăvoință, generozitate, dărnicie, noblețe, bunătate, filantropie
- atenție - luare-aminte, băgare de seamă, precauție, grijă, vigilență, solicitudine, politețe, amabilitate, stimă
- bun-simț - sensibilitate, politețe, bună-creștere, amabilitate
- cordialitate - afecțiune, amabilitate, simpatie, căldură
- curtoazie - atenție, amabilitate, gentilețe, politețe, curtenie
- dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
- înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
- milă - compătimire, îndurare, compasiune, binefacere, ajutor, pomană, milostenie, bunătate, bunăvoință
- manieră - conduită, atitudine, comportament, purtare, mod, cale, chip, fel, formă
Dex amabilitate
- amabilitate 1 Firea unei persoane vrednice de iubit. 2 Însușire, calitate a tot ceea ce este sau se arată amabil (1) gentilețe, îndatorare, prietenie. 3 Faptă a celui ce se arată amabil (1). 4 Compliment.
- AMABILITÁTE, (2) amabilități, 1. Însușirea de a fi amabil; atitudine amabilă; politețe, gentilețe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1). – Din amabilité, amabilitas, -atis.
- AMABILITÁTE, (2) amabilități, 1. Însușirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politețe, gentilețe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din amabilité, amabilitas, -atis.
- AMABILITÁTE, (2) amabilități, 1. Însușirea de a fi amabil, calitatea a ceea ce este sau se arată amabil; bunăvoință; politețe. Și d. Jean zîmbi plin de amabilitate. SAHIA, N. 102. Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă mă face a dori ca să vă cunosc mai de aproape. ALECSANDRI, T. I 281. 2. Atitudine sau faptă amabilă. Îl invitase la teatru, ca să-și scuze, prin aceasta și alte amabilități, lipsa dorinței de a-l ajuta. DUMITRIU, B. F. 160. ♦ Frază măgulitoare; compliment. Șeful gării... se topise în temenele și amabilități față de ruda prințului. DUMITRIU, B. F. 74.
- AMABILITÁTE, (2) amabilități, 1. Însușirea de a fi amabil. 2. Atitudine sau faptă amabilă. ♦ Compliment. – amabilité ( amabilitas, -atis).
- AMABILITÁTE 1. Bunăvoință; politețe. 2. Comportare amabilă. ♦ Compliment; măgulire. .
Antonime amabilitate
- Amabilitate ≠ bruschețe, brutalitate, grosolănie