Dicționar de sinonime
Sinonime ambuscadă
Cuvântul „ambuscadă” are următoarele sinonime:
ambuscadă ( substantiv )
- capcană
- cursă
Sinonime Apropiate
- laț - ștreang, funie, cursă, capcană
- capcană - cursă, prinzătoare, laț, ademenitoare, ispită, momeală
- cursă - alergare, drum, itinerar, capcană, prinzătoare, laț, atragere, ademenire, ispită
- goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
- agenție - filială, sucursală, reprezentanță, agentură
- alergătură - goană, fugă, alergare, cursă, umblătură
- filială - sucursală, agenție
- nadă - momeală, amorsă, ispită, tentație, amăgire, cursă, înăditură, legătură
- audient - cursant, student, auditor
Dex ambuscadă
- ambuscádă 1 Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2 Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului.
- AMBUSCÁDĂ, ambuscade, 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din embuscade.
- AMBUSCÁDĂ, ambuscade, 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de regulă cu efective mici, cu scopul de a pîndi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns (de obicei într-o pădure) de unde pîndește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra inamicului. Din ambuscada în care eram se vedeau mișcările inamicului.
- AMBUSCÁDĂ, ambuscade, 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de obicei cu efective mici, în scopul de a pândi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns de unde pândește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra dușmanului. – embuscade.
- AMBUSCÁDĂ 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte). 2. Loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. .
- AMBUSCÁDĂ 1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. 2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. ◊ capcană. (< fr. embuscade)