Dicționar de sinonime
Sinonime amiabil
Cuvântul „amiabil” are următoarele sinonime:
amiabil ( adjectiv )
- binevoitor
- prietenos
Alte sinonime:
- amabil
- împăciuitor
- conciliant
Sinonime Apropiate
- amabil - binevoitor, gentil, serviabil, simpatic, politicos, cordial, prietenos
- familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual
- favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
- glacial - înghețat, polar, rece, distant, neprietenos, rezervat
- îndatoritor - binevoitor, atent, serviabil, politicos, prevenitor
- înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
- mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
- afabil - binevoitor, amabil
- afectuos - amical, cordial, prietenos, tandru
- amical - prietenesc, prietenos, cordial, amabil, afabil
- atent - vigilent, treaz, circumspect, cu ochii-n patru, amabil, politicos, civilizat, binevoitor, curtenitor
- binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
- cald - fierbinte, arzător, încins, afectuos, afabil, prietenos, cordial, tandru
- complezent - amabil, serviabil, îndatoritor, binevoitor, atent
- conciliant - împăciuitor, placid, blând, binevoitor
Dex amiabil
- amiábil, ~ă 1 Înțelegător. 2 Prietenos. 3 Binevoitor. 4 ( litigii) Rezolvat prin negociere.
- AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește ♦ (Despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. Pe cale amiabilă. – Din amiable.
- AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. – Din amiable.
- AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor, concesiv. – Pronunțat: -mi-a-.
- AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor. – După amiable.
- AMIÁBIL, -Ă Înțelegător, prietenos; împăciuitor. .
- AMIÁBIL, -Ă înțelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)
- AMIÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. ◊ Pe cale ~ă prin discuții, prin tratative. /<fr. amiable
- AMIÁBIL adj. v. binevoitor.
- À L’AMIABLE prin bună înțelegere – A soluționa un diferend à l’amiable.