Dicționar de sinonime
Sinonime amic
Cuvântul „amic” are următoarele sinonime:
amic ( substantiv )
- prieten
- ortac
Alte sinonime:
- fârtat
- libovnic
- prietnic
- soț
- soție
- alter ego
- camarad
- coleg
- companion
- confident
- cunoscut
- cunoștință
- frate
- însoțitor
- partener
- relație
- tovarăș
- văr
Sinonime Apropiate
- afectuos - amical, cordial, prietenos, tandru
- amical - prietenesc, prietenos, cordial, amabil, afabil
- camarad - coleg, prieten, tovarăș, ortac
- apropiat - similar, înrudit, asemenea, prieten, amic, intim
- asociat - părtaș, ortac, prieten
- spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
- sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
- șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
- vivace - însuflețit, dinamic, energic, vioi
- zelos - harnic, dinamic, activ, vrednic, sârguincios
- familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual
- fârtat - prieten, coleg, confrate
- fărâmicios - sfărâmicios, granulos, inconsistent, fragii
- febril - intens, dinamic, aprins
- friabil - fragil, casant, sfărâmicios, inconsistent
Dex amic
- amic, ~ă 1 Prieten(ă). 2 Individ cetățean, tip.
- AMÍC, -Ă, amici, -ce, și Prieten. – Din amicus, amico.
- AMÍC, -Ă, amici, -e, și (Azi mai rar) Prieten. În toate duminicile Radu mănîncă la amicul lui și iarna, de două ori pe lună, se duc amîndoi la teatru. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Mi s-a intîmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere. CARAGIALE, O. II 292. a devenit un bun și prețios amic, cu care m-am înțeles totdeauna la vorbă și la gînduri. GHICA, S. A. 140. Serviescule... ești un amic neprețuit. ALECSANDRI, T. I 280. ◊ (La vocativ, uneori ironic, alteori cu ton de superioritate) Amice, îți lipsesc patru-cinci sute de lei din casă; ia fii bun d-ta și-i pune imediat la loc și al’ dată socotește mai bine. CARAGIALE, O. II 60.
- AMÍC, -Ă, amici, -ce, și Prieten. – amico ( amicus).
- AMÍC, -Ă și Prieten. .
- AMÍC, -Ă prieten. (< lat. amicus)
- AMÍC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; prieten. /<lat. amicus
- amic m. 1. prieten, persoană la care ținem și care ține la noi; 2. aliat (când e vorba de State).
- *amíc, -ă s. (lat. amicus). Prietin. Adj. Bine-voitor, favorabil: țară amică, mal amic.
- AMÍC s. v. prieten.
Antonime amic
- Amic ≠ dușman, inamic, vrăjmaș, potrivnic
Sinonimul cuvântului amic