Dicționar de sinonime

Sinonime amică

Cuvântul „amică” are următoarele sinonime:

amică ( substantiv )

Sinonime Apropiate

relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
spovedanie - mărturisire, confidență, destăinuire, spovadă
șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
valență - legătură, relație, combinație
gratitudine - recunoștință, mulțumire
mamă - maică, mămică, muică, mămuță
măicuță - mamă, maică, mămică, călugăriță, soră
afectuos - amical, cordial, prietenos, tandru
anunța - a înștiința, a vesti, a comunica, a aviza, a informa, a da de știre, a încunoștința, a anticipa
comunica - a anunța, a informa, a face cunoscut, a vesti, a semnala, a fi în relație, a coresponda, a se adresa
comunicație - legătură, relație, contact
conexiune - legătură, înlănțuire, corelație, raport, relație
confesiune - confidență, mărturisire, destăinuire, spovedanie, religie, credință
contact - atingere, legătură, relație, raport

amic, ~ă 1 Prieten(ă). 2 Individ cetățean, tip.
AMÍC, -Ă, amici, -ce, și Prieten. – Din amicus, amico.
AMÍC, -Ă, amici, -e, și (Azi mai rar) Prieten. În toate duminicile Radu mănîncă la amicul lui și iarna, de două ori pe lună, se duc amîndoi la teatru. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Mi s-a intîmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere. CARAGIALE, O. II 292. a devenit un bun și prețios amic, cu care m-am înțeles totdeauna la vorbă și la gînduri. GHICA, S. A. 140. Serviescule... ești un amic neprețuit. ALECSANDRI, T. I 280. ◊ (La vocativ, uneori ironic, alteori cu ton de superioritate) Amice, îți lipsesc patru-cinci sute de lei din casă; ia fii bun d-ta și-i pune imediat la loc și al’ dată socotește mai bine. CARAGIALE, O. II 60.
AMÍC, -Ă, amici, -ce, și Prieten. – amico ( amicus).
AMÍC, -Ă și Prieten. .
AMÍC, -Ă prieten. (< lat. amicus)
AMÍC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; prieten. /<lat. amicus
*amíc, -ă s. (lat. amicus). Prietin. Adj. Bine-voitor, favorabil: țară amică, mal amic.
AMÍCĂ s. v. prietenă.
AMICĂ prietenă, surată, ( și ) soață. (~ din copilărie.)

Sinonimul cuvântului amică