Dicționar de sinonime

Sinonime anemiat

Cuvântul „anemiat” are următoarele sinonime:

anemiat ( adjectiv )
  • vlăguit
  • epuizat
  • slăbit
Alte sinonime:
  • anemic
  • debil
  • astenic


Sinonime Apropiate

  • slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
  • uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
  • anemic - slab, firav, slăbit, epuizat, nerezistent, slăbănog
  • extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
  • sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
  • scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
  • slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
  • slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
  • veșted - ofilit, uscat, trecut, fanat, palid, șters, vlăguit
  • leșinat - extenuat, sfârșit, slăvit, vlăguit, nemâncat, hămesit
  • deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
  • distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
  • diluat - subțiat, lungit, micșorat, slăbit, dezlânat, prolix, confuz, încurcat
  • evanescent - disparent, estompat, șters, slăbit, stins
  • neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind

Dex anemiat

  • anemiat, ~ă , 1-2 (Om) care este slăbit de anemie (1). 3-4 (Om) care este fără putere.
  • ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. – anemia.
  • ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, Care prezintă caracteristicile unei persoane anemice; slăbit din cauza anemiei. anemic. – Pronunțat: -mi-at.
  • ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. – anemia.
  • ANEMIÁT, -Ă Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. .
  • anemiá 1-2 (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 (A face sau) a ajunge fără putere.
  • ANEMIÁ, anemiez, I. și A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. – Din (s’)anémier.
  • ANEMIÁ, anemiez, I. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.
  • ANEMIÁ, anemiez, I. și A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. – (s’)anémier.
  • ANEMIÁ I , A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. .


Sinonimul cuvântului anemiat

Sinonimul cuvântului anemiat


Testează-te!