Dicționar de sinonime
Sinonime anevoie
Cuvântul „anevoie” are următoarele sinonime:
anevoie ( adjectiv )
- dificil
- greoi
- abia
anevoie ( adverb )
- abia
- dificil
- greu
- sichiș
- anevoios
- penibil
Sinonime Apropiate
- anevoios - dificil, spinos, aspru, silnic, greoi, greu
- greoi - lent, încet, moale, molâu, zăbavnic, dificil, anevoios, încâlcit, confuz
- abia - doar, numai, tocmai, cu greu, anevoie, cu dificultate
- dificil - greu, anevoios, complicat, mofturos, capricios, susceptibil, nemulțumit, exigent, pretențios
- greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
- laborios - harnic, muncitor, zelos, neobosit, dificil, greu, trudnic
- costisitor - scump, anevoios, greu de suportat
- critic - dificil, greu, zbuciumat, tulbure, grav, periculos, rău, combativ, polemic
- spinos - ghimpos, țepos, mărăcinos, anevoios, greu, complicat
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- pretențios - exigent, sever, minuțios, mofturos dificil, năzuros, afectat, strident, încărcat
- problemă - chestiune, subiect, temă, dificultate, complicație, greutate
- stufos - des, bogat, încărcat, greoi
- trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
- gâfâi - a pufăi, a sufla (greu), a răsufla
Dex anevoie
- anevoie 1 ( lesne, ușor) Greu. 2 Abia (2). 3 Cu ~ Cu greutate. 4 (Rar) Dificultate. 5 Cu ~ de... (ori a..., să...) Dificil.
- ANEVÓIE Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A3 + nevoie.
- ANEVÓIE Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A3 + nevoie.
- ANEVÓIE Cu greu, cu greutate, abia. Două fetișcane adăpau niște vite. Trăgeau anevoie în jos ciutura. DUMITRIU, N. 227. Anevoie vremea trece Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚA, O. A. 86. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. Ceea ce făgăduiește voinicul anevoie o lasă nefăcută. EMINESCU, N. 17. ◊ Cu anevoie = cu greutate, cu caznă. Este foarte cu anevoie de mers pînă acolo. CREANGĂ, P. 93. O atmosferă groasă și grea, pre care cu anevoie o răsuflai. NEGRUZZI, S. I 291. Sacul gol cu anevoie stă drept. (învechit) De anevoie = necesar, indispensabil. Doftorii... mi-au zis că este de anevoie ca să mă caut, pentru că boala poate ca să se învechească. KOGĂLNICEANU, S. 91. ♦ (Adjectival) Anevoios. Oi căuta să-l îmblînzesc... deși e lucru cam anevoie. ALECSANDRI, T. 1197. A face un tot din amărunturile ce se află răspîndite în deosebitele uvrajuri (= lucrări) și documente este o lucrare lungă și anevoie. BĂLCESCU, O. I 3.
Antonime anevoie
- Anevoie ≠ ușor, lesne