Dicționar de sinonime
Sinonime animal
Cuvântul „animal” are următoarele sinonime:
animal ( substantiv )
- făptură
- dobitoc
- creatură
- ființă
- vietate
- viețuitoare
- fiară
- bestie
- jivină
- dihanie
- lighioană
Alte sinonime:
- necuvântător
- săzdanie
- suflare
- zidire
- ziditură
- vită
- om grosolan
Sinonime Apropiate
- lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
- ființă - vietate, animal, viețuitoare, creatură, făptură, om, persoană, individ, ins
- făptură - ființă, creatură, vietate, viețuitoare, trup, statură, înfățișare, aspect, conformație
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
- creatură - ființă, persoană, făptură, vietate, animal
- dihanie - fiară, jivină, bestie, lighioană, sălbăticiune, namilă, monstru
- jivină - dihanie, lighioană
- dobitoc - vită, lighioană, animal, om prost, tâmpit
- bestie - animal, fiară
- sălbăticiune - fiară, animal
- suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
- zidire - construcție, clădire, edificiu, creație, creatură, făptură
- gadină - animal, jivină
- jiganie - dihanie, lighioană, monstru
- muritor - om, ființă, făptură, pământean
Dex animal
- animál, ~ă 1 Ființă mono- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca. 2 (Pre) Mamifer. 3 Persoană brutală și needucată. 4-5 Care aparține animalelor (1-2). 6-7 Privitor la animale (1-2). 8 De natură organică.
- ANIMÁL, -Ă, animali, -e, , 1. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate, jivină, dobitoc. 2. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din animal, animalis.
- ANIMÁL1, animale, 1. (Spre deosebire de plantă) Ființă organizată, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; făptură, vietate, viețuitoare. Animal vertebrat. ◊ are numeroase asemănări cu celelalte animale, dar se deosebește de ele prin însușiri esențiale. ZOOLOGIA 227. 2. (Cu sens restrictiv) Animal (1) de muncă. Nu trebuie să existe nici o gospodărie agricolă colectivă fără ferme de animale, dar în același timp nu se poate concepe creșterea animalelor fără a asigura nutrețul necesar. SCÎNTEIA, 1953, 2678. Cupelele gonesc fără ca animalele să se încordeze în ham. Și sînt animale trupeșe, bine hrănite. PAS, L. I 83.
Sinonimul cuvântului animal