Sinonime antonim

Cuvântul „antonim” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• viceversa - invers, contrar, reciproc
• advers - contrar, opus, potrivnic, antinomic, antagonic
• contradictoriu - antagonic, opus, antitetic
• contrastant - opus, contradictoriu, șocant
• divergent - diferit, deosebit, contrar, contradictoriu
• contrar - advers, opus, potrivnic, antitetic, divergent, contra, împotriva
• dimpotrivă - contrar, opus, diferit, antitetic
• potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
• răsturna - a da peste cap, a prăvăli, a rostogoli, a doborî, a inversa
• șoca - a frapa, a contraria, a surprinde (neplăcut), a epata, a izbi
• vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• intriga - a contraria, a surprinde, a uimi, a stârni, a îngrijora
• izbi - a lovi, a bate, a da, a păli, a ciocni, a frapa, a impresiona, a surprinde, a contraria
• împotrivă - contra, contrar, în opoziție

Dex antonim

• antoním Cuvânt care, considerat în raport cu altul (cu care este în corelație), are sensul contrar.
• ANTONÍM, antonime, Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din antonyme.
• ANTONÍM, antonime, Cuvînt care, considerat în raport cu altul, are sensul exact contrar. opus. Antonimul lui «harnic» este «leneș», al lui «sătul» e «flămînd». ◊ (Adjectival) Cuvinte antonime.
• ANTONÍM, antonime, Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sensul exact contrar. Antonimul lui „mare” este „mic”. – antonyme (< ).
• ANTONÍM Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție. .
• ANTONÍM 1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt. 2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiție. (< fr. antonyme)
• ANTONÍM ~e n. lingv. Cuvânt cu sens opus al altui cuvânt. /<fr. antonyme
• antonim a. și n. care are un sens contrar: binele e antonimul răului.
• *antoním, -ă adj. (vgr. antónymos. V. an- și om-onim). Gram. Opus în înțeles: uricĭunea e antonimu frumusețiĭ.
• ANTONÍM (< antonyme, anti „contra” + onyma „nume”): cuvânt cu sens opus altui cuvânt corelativ, ca frumusețe – urâțenie, căldură – frig, bunătate – răutate; mare – mic, înalt – scund, gras – slab; vorbește – tace, cobor – urc; sus – jos, aproape – departe etc. Pentru limba română este cunoscută lucrarea Dicționar de antonime , București, 1974, de Marin Bucă și O. Vințeler.

Sinonimul cuvântului antonim

Testează-te!