Dicționar de sinonime

Sinonime apelativ

Cuvântul „apelativ” are următoarele sinonime:

apelativ ( substantiv )
  • nume
  • calificativ
  • atribut
apelativ ( adjectiv )
  • comun


Sinonime Apropiate

  • atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
  • nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
  • pagina - a numerota
  • paginație - numerotare, paginare, paginat
  • prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
  • pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
  • prozaic - banal, obișnuit, comun, de rând, șters
  • pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
  • răspopi - a caterisi, a excomunica
  • slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
  • spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
  • ștafetă - curier, mesaj, trimis, emisar, comunicare
  • substantiv - nume
  • știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
  • titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang

Dex apelativ

  • apelativ, ~ă 1 , (Substantiv) comun. 2 (; o instanță) Care judecă apelurile. 3-6 , (Nume, cuvânt) calificativ (cu care este strigat cineva).
  • APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, , Care se aplică unei clase, unei specii întregi; comun, general. ♦ (Substantivat, ) Substantiv comun, nume. – Din appellatif, appellativus.
  • APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, , (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din appellatif, appellativus.
  • APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, (Ieșit din uz; despre substantive, în opoziție cu propriu) Comun. (Substantivat) Nume, calificativ. Lui N. toți tovarășii i se adresează cu apelativul «fruntaș».
  • APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, ) Nume, calificativ. – appellatif ( appellativus).
  • APELATÍV, -Ă (Ieșit din uz; despre substantive) Comun. ♦ Nume, calificativ. .
  • APELATÍV, -Ă , (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus)
  • APELATÍV ~e n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
  • apelativ a. 1. Gram. care convine întregei specii; 2. general: Scit era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade dela N. și E. Europei.
  • *apelatív, -ă adj. (lat. appellativus). Gram. Nume apelativ (maĭ des nume comun), care convine întregiĭ speciĭ, ca om, arbore. General: „Scit” era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade din nordu și estu Eŭropeĭ.


Sinonimul cuvântului apelativ

Sinonimul cuvântului apelativ


Testează-te!