Dicționar de sinonime
Sinonime apelativ
Cuvântul „apelativ” are următoarele sinonime:
apelativ ( substantiv )
- nume
- calificativ
- atribut
apelativ ( adjectiv )
- comun
Sinonime Apropiate
- atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
- nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
- pagina - a numerota
- paginație - numerotare, paginare, paginat
- prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
- pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
- prozaic - banal, obișnuit, comun, de rând, șters
- pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
- răspopi - a caterisi, a excomunica
- slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
- spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
- ștafetă - curier, mesaj, trimis, emisar, comunicare
- substantiv - nume
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
Dex apelativ
- apelativ, ~ă 1 , (Substantiv) comun. 2 (; o instanță) Care judecă apelurile. 3-6 , (Nume, cuvânt) calificativ (cu care este strigat cineva).
- APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, , Care se aplică unei clase, unei specii întregi; comun, general. ♦ (Substantivat, ) Substantiv comun, nume. – Din appellatif, appellativus.
- APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, , (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din appellatif, appellativus.
- APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, (Ieșit din uz; despre substantive, în opoziție cu propriu) Comun. (Substantivat) Nume, calificativ. Lui N. toți tovarășii i se adresează cu apelativul «fruntaș».
- APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, ) Nume, calificativ. – appellatif ( appellativus).
- APELATÍV, -Ă (Ieșit din uz; despre substantive) Comun. ♦ Nume, calificativ. .
- APELATÍV, -Ă , (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus)
- APELATÍV ~e n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
- apelativ a. 1. Gram. care convine întregei specii; 2. general: Scit era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade dela N. și E. Europei.
- *apelatív, -ă adj. (lat. appellativus). Gram. Nume apelativ (maĭ des nume comun), care convine întregiĭ speciĭ, ca om, arbore. General: „Scit” era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade din nordu și estu Eŭropeĭ.