Sinonime apogeu

Cuvântul „apogeu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zenit - apogeu, culme
• culme - vârf, pisc, crestă, creștet, coamă, spinare, sprânceană, apogeu
• vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
• creastă - culme, coamă, vârf, pisc
• creștet - vârf, culme, creastă, pisc
• culminație - vârf, apogeu
• obcină - culme, vârf, creastă
• spinare - spate, dos, creastă, culme, coamă
• coamă - creastă, culme, creștet, muchie
• colnic - colină, deal, culme
• culminant - maxim, superlativ, de vârf
• dinte - colț, vârf, zimț, măsea
• bont - turtit, ciuntit, retezat, fără vârf
• masiv - compact, îndesat, plin, voluminos, mare, zdravăn, solid, puternic, munte

Dex apogeu

• apogéu 1 (; perigeu) Punctul la care un astru se află la cea mai mare depărtare de pământ. 2 Culme. 3 Punct culminant.
• APOGÉU, apogee, 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din apogée.
• APOGÉU, apogee, 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din apogée.
• APOGÉU, apogee, 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a fi» sau «a ajunge la») Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pînă ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să «acționeze», răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281. (Precedat de «în», învechit) Puterea otomanilor... era pe atunci în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. 2. Punctul cel mai depărtat de pămînt al orbitei reale a lunii sau al orbitei aparente a soarelui. Luna este la apogeu.
• APOGÉU, apogee, 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – apogée (< ).
• APOGÉU 1. ( perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se găsește la cea mai mare distanță de Pământ. 2. Cel mai înalt punct al evoluției unui fenomen, a unei situații etc.; punct culminant, culme. .

Antonime apogeu

• Apogeu ≠ perigeu

Sinonimul cuvântului apogeu

Testează-te!