Sinonime apostat

Cuvântul „apostat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• răsculat - răzvrătit, revoluționar, revoltat, insurgent
• insurgent - rebel, răsculat, răzvrătit, nesupus
• zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
• iconoclast - rebel, răzvrătit
• complotist - conjurat, conspirator, uneltitor, revoltat, răsculat, insurgent
• răzmeriță - răscoală, răzvrătire, revoltă, rebeliune
• recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
• trădare - infidelitate, necredință, vindere
• felonie - viclenie, infidelitate
• inacceptabil - inadmisibil, neacceptabil, respingător, revoltător
• necredincios - infidel, nesincer, viclean, perfid, păgân, ateu, raționalist, indiferent
• agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
• exasperant - chinuitor, înnebunitor, iritant, revoltător
• creier - encefal, cerebel, minte, inteligență, judecată, spirit
• insurecție - revoltă, răzvrătire, rebeliune, răscoală

Dex apostat

• apostat, ~ă 1-2 , (Persoană) care a săvârșit o apostazie renegat. 3 Răzvrătit (împotriva autorității statului) rebel.
• APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, și , (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); răzvrătit, rebel. – Din apostat, apostata.
• APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, 1. Care a renunțat la credința religioasă (mai ales la religia creștină), care a săvîrșit o apostazie. ◊ (Substantivat) Iulian apostatul. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; răzvrătit, rebel. Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30. Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50.
• APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, (Adesea substantivat) 1. Care a săvârșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; răzvrătit, rebel. – apostat ( apostata).
• APOSTÁT, -Ă (adesea ) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; răzvrătit. .
• APOSTÁT, -Ă , (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)
• APOSTÁT ~ți m. Persoană care a săvârșit o apostazie. /<fr. apostat, lat. apostata
• apostat a. și m. 1. care s’a lepădat de religiune sau de un principiu; 2. fig. poți din nou sdrobi și frânge apostat inima mea EM.
• *apostát, -ă adj. (vgr. apostátes). Renegat, care s’a lepădat de religiune saŭ de un principiŭ: împăratu Ĭulian Apostatu. V. prestîpnic.

Sinonimul cuvântului apostat

Testează-te!