Sinonime aptitudine

Cuvântul „aptitudine” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• inaptitudine - incapacitate, neputință
• înclinație - vocație, chemare
• chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
• sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
• sterilitate - incapacitate, deșert, ariditate
• tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
• trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific

Dex aptitudine

• aptitudine Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate înclinație.
• APTITÚDINE, aptitudini, Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din aptitudo, -inis, aptitude.
• APTITUDÍNE, aptitudini, Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.
• APTITÚDINE, aptitudini, Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – aptitude ( aptitudo, -inis).
• APTITÚDINE Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. .
• APTITÚDINE înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
• APTITÚDINE ~i f. Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis
• aptitudine f. dispozițiune naturală, capacitate.
• *aptitúdine f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.
• APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. v. simț. 3. v. facultate.

Sinonimul cuvântului aptitudine

Testează-te!