Dicționar de sinonime
Sinonime aptitudine
Cuvântul „aptitudine” are următoarele sinonime:
aptitudine ( substantiv )
- însușire
- aplicație
- chemare
- dar
- înclinare
- predilecție
- talent
- vocație
- capacitate
Alte sinonime:
- aplecare
- atracție
- har
- înclinație
- înzestrare
- pornire
- predispoziție
- preferință
- propensiune
- tragere
- aplecăciune
- plecare
- simț
- facultate
- acuitate
- posibilitate
- destoinicie
- competență
- calificare
Sinonime Apropiate
- aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
- facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
- capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
- valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
- inaptitudine - incapacitate, neputință
- înclinație - vocație, chemare
- chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- sterilitate - incapacitate, deșert, ariditate
- tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
- trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
Dex aptitudine
- aptitudine Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate înclinație.
- APTITÚDINE, aptitudini, Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din aptitudo, -inis, aptitude.
- APTITUDÍNE, aptitudini, Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.
- APTITÚDINE, aptitudini, Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – aptitude ( aptitudo, -inis).
- APTITÚDINE Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. .
- APTITÚDINE înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
- APTITÚDINE ~i f. Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis
- aptitudine f. dispozițiune naturală, capacitate.
- *aptitúdine f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.
- APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. v. simț. 3. v. facultate.