Dicționar de sinonime
Sinonime arțăgos
Cuvântul „arțăgos” are următoarele sinonime:
arțăgos ( adjectiv )
- certăreț
- agresiv
Alte sinonime:
- gâlcevitor
- scandalagiu
- vociferant
- zavragiu
- țâfnos
- zurbagiu
- pricinaș
- rânzos
- sfadnic
- sfădalnic
- sfădicios
- arțăgaș
- gâlcevos
- potcaș
- scandalos
- sfădăios
- sfădăreț
- sfădăuș
- cârciogar
- porav
- pricinelnic
- pricinos
- pricelnic
- pricios
- pricitor
- sfădaci
- sfăditor
- clonțos
- colțos
- țăndăros
- bătăios
- recalcitrant
- irascibil
- supărăcios
arțăgos ( substantiv )
- certăreț
Sinonime Apropiate
- certăreț - arțăgos, agresiv, gâlcevilor, scandalagiu, zurbagiu
- colțos - arțăgos, agresiv, certăreț, recalcitrant, scandalagiu
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
- prusac - nemțesc, german, milităros, agresiv
- țâfnos - capricios, arogant, îmbufnat, arțăgos
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
- irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios
- militarist - agresiv, războinic, belicos
- nestăpânit - aprig, focos, nestăvilit, vijelios, impetuos, năvalnic, impulsiv, agresiv, bătăios
- bătăios - impulsiv, dinamic, răzbătător, agresiv
- belicos - agresiv, impulsiv, violent, bătăios
Dex arțăgos
- arțăgos, ~oasă 1-2 , (Om) certăreț gâlcevitor. 3 Cu arțag (3).
- ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, ( și ) Certăreț. – Arțag + -os.
- ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, Cu arțag, pornit pe ceartă, gîlcevitor. ◊ (Substantivat) Stăpînul Moșiilor Și domnul Cîmpiilor, Manea, slutul Și urîtul, Manea, grosul Și-arțăgosul. ANT. LIT. POP. I 291. ◊ Între doi boi rumegînd în ogradă, Dintr-un schimb de idei, se încinse o sfadă. Erau amîndoi arțăgoase cornute. TOMA, C. V. 186. Mi se păru un lucru cu neputință ca să mă expun a trece de-a curmezișul acea luncă, intrînd de-a dreptul în apele umflate și arțăgoase ale Siretului. ODOBESCU, S. II 270. – Variantă: hărțăgós, -oásă (SBIERA, P. 8, CREANGĂ, P. 111, ȘEZ. I 284)
- ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, Pornit pe ceartă; certăreț. – Din arțag + -os.
- ARȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are arțag; care este dispus spre ceartă; gâlcevitor; certăreț; scandalagiu; buclucaș. /arțag + suf. ~os
- arțăgos a. (Mold. harțăgos) pornit la mânie, cârcotaș, gâlcevitor: la luptă harțăgoși POP.
- HARȚĂGÓS, -OÁSĂ arțăgos.
- HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ arțăgos.
- HĂRȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. ARȚĂGOS.
- arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.
Sinonimul cuvântului arțăgos