Dicționar de sinonime
Sinonime ascet
Cuvântul „ascet” are următoarele sinonime:
ascet ( substantiv )
- monah
- pustnic
- sihastru
- anahoret
Alte sinonime:
- eremit
- schimnic
- schimonah
- aschitac
- aschitean
- oselnic
- schitnic
- ermit
- fachir
- yoghin
Sinonime Apropiate
- anahoret - sihastru, schimnic, monah, ascet, pustnic, eremit
- ermit - pustnic, sihastru, schimnic, călugăr, monah, anahoret
- călugăr - monah, pustnic, anahoret
- schimnic - pustnic, călugăr, eremit, ascet
- asceză - pustnicie, ascetism, sobrietate (maximă)
- călugări - a se pustnici, a fi monah, a se retrage, a fi abstinent, a se izola
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- schimnicie - călugărie, asceză, pustnicie, schit, mănăstire
- mănăstiresc - monahal, călugăresc, monahie
- călugăriță - maică, monahie, mireasa domnului
- congregație - ordin (monahal), cin
- călugăresc - mănăstiresc, monahicesc, monahal, monastic
- maică - mamă, bunică, călugăriță, monahă
Dex ascet
- ascet, ~ă 1 Pustnic. 2 Persoană care duce o viață austeră și retrasă.
- ASCÉT, -Ă, asceți, -te, și Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din ascète.
- ASCÉT, -Ă, asceți, -te, și Pustnic, sihastru; persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din ascète.
- ASCÉT, -Ă, asceți, -te, și Persoană stăpînită de misticism, care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic, sihastru, schimnic, anahoret; om care își impune o viață austeră și retrasă.
- ASCÉT, -Ă, asceți, -te, și Pustnic, sihastru; persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – ascète (< ).
- ASCÉT și Sihastru, anahoret, pustnic. ♦ Om care își impune o viață austeră și retrasă. .
- ASCÉT, -Ă 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascète)
- ASCÉT ~ți m. rel. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; pustnic. 2) fig. Persoană care duce o viață austeră și retrasă. /<fr. ascete
- ascet m. care duce o viață plină de căință și de pietate.
- *ascét m. (vgr. asketés, exercitat: fr. ascète). Sihastru, pustnic. Fig. Om retras și cumpătat. – La Dos. aschitàc, (d. ngr. askitikós, ascetic, saŭ d. ngr. askítis cu sufixu -ac. V. schit).