Dicționar de sinonime
Sinonime asentiment
Cuvântul „asentiment” are următoarele sinonime:
asentiment ( substantiv )
- acord
- aprobare
- consimțire
- adeziune
- încuviințare
Alte sinonime:
- sufragiu
- aviz
- consimțământ
- îngăduință
- învoială
- învoire
- permisiune
- voie
- voință
- vrere
- poslușanie
- slobozenie
- pozvolenie
- concurs
- pozvol
- sfat
- volnicie
- acceptație
- autorizare
Sinonime Apropiate
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
- acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
- holendru - filtru, racord
- incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
- împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
Dex asentiment
- asentiment 1 Consimțire dată cuiva pentru a face ceva consimțământ, învoire, pozvolenie, pozvolire. 2 A fi în ~ul cuiva A proceda conform dorințelor cuiva.
- ASENTIMÉNT, asentimente, Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din assentiment.
- ASENTIMÉNT (În legătură cu verbele «a avea», «a cere», «a da» etc.) Învoire cu felul de a vedea sau de a proceda al altuia. consimțămînt. A cerut asentimentul responsabilului de grupă. ◊ Cu asentimentul cuiva = cu aprobarea, cu consimțămîntul cuiva. ◊ A fi în asentimentul cuiva = a gîndi, a proceda în conformitate cu dorința sau cu felul de a vedea al cuiva.
- ASENTIMÉNT Consimțământ, aprobare. ◊ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – După assentiment.
- ASENTIMÉNT Consimțământ voluntar la propunerea, la acțiunea cuiva; învoire, permisiune. ◊ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. .
- ASENTIMÉNT consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune. ♦ a fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. (< fr. assentiment)