Sinonime atribut

Cuvântul „atribut” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament
• calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
• apelativ - nume, calificativ, atribut
• releva - a semnala, a denota, a remarca
• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• înregistra - a înscrie, a consemna, a nota, a inventaria, a catagrafia, a obține, a repurta, a marca
• înscrie - a înregistra, a consemna, a nota, a înmatricula, a adera, a se asocia, a marca, a puncta, a reuși
• însemna - a marca, a nota, a înscrie, a grava, a schița, a delimita, a arăta, a indica, a semnifica
• marca - a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a circumscrie, a contura, a delimita, a mărgini, a hotărnici
• nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație

Dex atribut

• atribut 1 Calitate sau fel de a fi considerat ca propriu unei persoane sau unui obiect calitate, însușire, proprietate. 2 Emblemă caracteristică unui personaj mitologic, unei meserii simbol. 3 (; ipr) Atribuție. 4 Parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia. 5 Calificativ. 6 Epitet. 7 Titlu.
• ATRIBÚT, atribute, 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din attribut, attributum.
• ATRIBÚT, atribute, 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din attribut, attributum.

Sinonimul cuvântului atribut

Testează-te!