Dicționar de sinonime
Sinonime auxiliar
Cuvântul „auxiliar” are următoarele sinonime:
auxiliar ( adjectiv )
- ajutător
- ajutor
- sprijin
- accesoriu
- anex
- secundar
- subsidiar
- de anexă
- de sprijin
- complementar
Sinonime Apropiate
- subsidiar - complementar, auxiliar, secundar
- accesoriu - auxiliar, secundar, adăugat, subsidiar
- adjunct - auxiliar, ajutător, secundar, secund
- ajutor - auxiliar, susținător, de sprijin, folositor
- secundar - auxiliar, secund, marginal, colateral, minor, neimportant, mic, redus, neesențial
- sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
- subsidiu - subvenție, sprijin, ajutor
- încorpora - a îngloba, a absorbi, a cuprinde, a include, a anexa, a alipi, a atașa, a înrola, a recruta
- alătura - a anexa, a atașa, a juxtapune, a reuni, a adăuga
- adaos - completare, supliment, anexă, addenda, apendice, întregire
- adiacent - alăturat, anexat, contiguu, înrudit, învecinat
- ajutor - sprijin, protecție, asistență, reazem, concurs, ocrotire, tutelă, patronaj, serviciu
- alipi - a lipi, a atașa, a reuni, a anexa, a agrega
- apendice - anexă, adaos, supliment
- asistență - prezență, participanți, public, auditoriu, ajutor, sprijin, reazem
Dex auxiliar
- auxiliár, ~ă 1-2 , (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de cel principal. 3-4 , (Gnn) (Parte de vorbire) care exprimă raporturile între cuvinte. 5-6 , verb ~ (Verb) cu care se formează timpurile compuse ale verbelor. 7 Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. 8-9 , (Persoană) care ajută pe cineva la ceva. 10 Corp (sau trupe) ~e Soldați care luptă sub steagul unei alte națiuni. 11 ServiciuServiciu militar (de birou) îndeplinit de persoane inapte pentru serviciul de front.13 , (Persoană) care aparține unui serviciu auxiliar (11).
- AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, , 1. , (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; (element) ajutător. ♦ (Parte de vorbire) care exprimă raporturi între cuvinte; (verb) care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse. 2. Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. – Din auxiliaire, auxiliaris.