Dicționar de sinonime

Sinonime bașbuzuc

Cuvântul „bașbuzuc” are următoarele sinonime:

bașbuzuc ( substantiv )
  • ostaș voluntar
  • barbar
  • vandal
  • bașibuzuc


Sinonime Apropiate

  • vandalism - distrugere, nimicire, barbarie
  • vandal - barbar, distrugător, devastator
  • sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
  • inuman - neomenos, feroce, crud, barbar
  • neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
  • cruzime - neomenie, sălbăticie, ferocitate, banditism, barbarie, monstruozitate
  • sălbatic - nedomesticit, pădureț, neîmblânzit, crud, animalic, barbar, inuman, înfricoșător, necivilizat
  • grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
  • mistreț - amestecat, corcit, hibrid, încrucișat, eterogen, pădureț, acrișor, grosolan, primitiv

Dex bașbuzuc

  • bașbuzúc bașibuzuc
  • BAȘBUZÚC, bașbuzuci, Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din bașibozuk „trupe neregulate”.
  • BAȘBUZÚC, bașbuzuci, (Și în forma bașibuzuc; învechit) Nume purtat de voluntarii turci (vestiți prin cruzime), aparținînd trupelor neregulate. Re-nvie ieniceri și bașbuzuci, Pistolul însă-i nou, american. DRAGOMIR, S. 54. Le venea turcilor chef de omor, de tîlhărit. Năvăleau bașbusucii după pradă. STANCU, D. 20. Un sentiment de groasă străbătuse cu încetul pînă în straturile poporane, la vorba «bașibuzuc». D. ZAMFIRESCU, R. 53. În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! COȘBUC, P. II 48. ◊ Om crud, sălbatic. – Variantă: bașibuzúc
  • BAȘBUZÚC, bașbuzuci, (; adesea ) Nume purtat de voluntarii turci din trupele neregulate (vestiți prin cruzimea lor). – bașıbozuk „trupe neregulate”.
  • BAȘBUZÚC ~ci m. 1) (în evul mediu) Voluntar fără soldă, în armata turcească, care trăia din jaf. 2) fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de conviețuire socială. /<turc. bași bozuc
  • bașbuzúc m. (turc. bašy-bozuk, „cap sucit”, soldat neregular). Fig. Devastator, vandal, ucigaș și prădător. – Lit. și bașibuzuc. V. nizam.
  • bașibuzúc 1 Voluntar turc, aparținând trupelor neregulate (în opoziție cu nizam). 2-4 Om sălbatic, crud, crâncen.
  • BAȘIBUZÚC bașbuzuc.


Sinonimul cuvântului bașbuzuc

Sinonimul cuvântului bașbuzuc


Testează-te!