Dicționar de sinonime
Sinonime belfer
Cuvântul „belfer” are următoarele sinonime:
belfer ( substantiv )
- învățător
- institutor
- profesor
- dascăl
Sinonime Apropiate
- dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
- institutor - învățător, dascăl
- catedră - pupitru, birou, profesorat, dăscălie, belferie
- învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
- preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator
- psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
- magistru - maestru, expert, profesor
- moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
- mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
- bodogăneală - mormăială, bolboroseală, bâiguială, bombăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială, molestare
- bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
- cantor - psalt, țârcovnic, dascăl, cântăreț
- cicăleală - sâcâială, pisălogeală, dăscăleală
- cicăli - a pisălogi, a bate la cap, a sâcâi, a plictisi, a bârâi, a dăscăli
- conferențiar - vorbitor, orator, profesor
Dex belfer
- bélfer 1 Învățător. 2 Profesor. 3 Om care trăiește în lux.
- BÉLFER, belferi, 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= Beihelfer).
- BÉLFER, belferi, (, sau ) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș Belfer (= Beihelfer).
- BÉLFER, belferi, (Mai ales în , familiar sau depreciativ) învățător (de copii mici); dascăl, dăscălaș, profesoraș. Un belfer bătrîn de la gimnaziul din Fălticeni... silit de niscai treburi să bată-n miezul iernii diurnul Pașcanilor... a tocmit o sanie țărănească. GALAN, Z. R. 258. Bătrînii se întorceau pe ulița cealaltă, a Economului. Se întîlneau cu grămezi de băiețași slăbuți și zdrențăroși, cu șepci în cap, duși spre școală de belferi cu fețele năcăjite și gînditoare. SADOVEANU, O. IV 26.
- BÉLFER, belferi, (; sau ) 1. Învățător, dascăl; profesoraș, dăscălaș. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție; termen injurios la adresa cuiva. – -evr. Belfer (= Beihelfer).
- BÉLFER ~i m. rar 1) Învățător lipsit de valoare; învățătoraș; dăscălaș. 2) Persoană care trăiește în lux și bogăție; om care se lăfăiește în bine. /<idiș Belfer
- bèlfer m. fam. pedagog ordinar, dăscălaș. .
- bélfer m. (germ. behelfer, saŭ beihefler, ajutător, pron. de Jidani belfer). Iron. Profesor de școală jidănească. Profesoraș.
- BÉLFER s. v. dascăl, institutor, învățător, profesor.
- belfer DASCĂL. INSTITUTOR. ÎNVĂȚĂTOR. PROFESOR.