Dicționar de sinonime

Sinonime benign

Cuvântul „benign” are următoarele sinonime:

benign ( adjectiv )
  • curabil
  • vindecabil
  • ușor
  • trecător
Alte sinonime:
  • minor
  • inofensiv
  • tratabil
  • fără gravitate
  • superficial
  • mic
  • lejer

Sinonime Apropiate

  • curabil - vindecabil, tratabil, nepericulos, benign
  • incurabil - nevindecabil, condamnat, grav bolnav, pierdut
  • condamnat - osândit, pedepsit, sancționat, nevindecabil, incurabil
  • pieton - trecător, pasager
  • schematic - sumar, general, în linii mari, superficial, ușor
  • temporar - vremelnic, provizoriu, tranzitoriu, trecător, momentan
  • flotant - plutitor, nestabil, trecător, pasager
  • fugar - fugitiv, trecător, fugaci, efemer, pasager, fugit, evadat, dezertor
  • fugitiv - trecător, efemer, fugar, sumar, rapid, superficial
  • garant - chezaș, fideiusor, girant
  • găvan - scobitură, adâncitură, cavitate, gaură, strachină, blid, borcan, chisea, delușor
  • îndemână - ușor, comod, lesne
  • lesne - ușor, comod, facil, convenabil, lesnicios
  • lesnicios - ușor, facil, lesne
  • luetă - omușor

Dex benign

  • benign, ~ă 1 Blând. 2 Indulgent. 3 ( boli) Fără gravitate ușor. 4 ( medicamente) Care vindecă fără durere.
  • BENÍGN, -Ă, benigni, -e, (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din benignus, bénin, -igne.
  • BENÍGN, -Ă, benigni, -e, (Despre boli) Lipsit de gravitate; ușor. – Din benignus, bénin, -igne.
  • BENÍGN, -Ă, benigni, -e, (Despre boli, în opoziție cu malign) Ușor, lipsit de gravitate, care nu dă complicații. Tumoare benignă.
  • BENÍGN, -Ă, benigni, -e, (Despre boli) Fără gravitate; ușor. – benignus ( bénin, -igne).
  • BENÍGN, -Ă (; malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. .
  • BENÍGN, -Ă (despre boli) care nu dă complicații sau stări grave. (< lat. benignus, fr. bénigne)
  • BENÍGN ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli, tumori etc.) Care nu prezintă gravitate; fără consecințe grave. 2) fig. Care este lipsit de gravitate, de intensitate; ușor; inofensiv. /<lat. benignus
  • benígn, -ă adj. (lat. benignus, d. bene, bine și gígnere, a produce. V. malign). Blînd, indulgent: caracter benign. Fără gravitate, ușor: friguri benigne. Care vindecă fără durere: remediŭ benign. Dulce, favorabil, plăcut: climă benignă. Adv. În mod benign.
  • benign.

Antonime benign

  • Benign ≠ malign

Sinonimul cuvântului benign

Sinonimul cuvântului benign

Testează-te!