Dicționar de sinonime
Sinonime beregată
Cuvântul „beregată” are următoarele sinonime:
beregată ( substantiv )
- laringe
- gâtlej
- gât
Alte sinonime:
- înghițitoare
- gușă
- gâtiță
- gușter
- grumaz
Sinonime Apropiate
- laringe - gâtlej, beregată
- gușă - bărbie, gât, beregată, gâtlej
- faringe - gâtlej, beregată
- gâtlej - beregată, gâtiță
- gâtiță - gâtlej
- păstrător - cruțător, econom, chibzuit, strângător
- împodobi - a înfrumuseța, a orna, a găti, a ornamenta, a decora, a se aranja, a se dichisi, a se ferchezui, a se spilcui
- preparative - pregătiri, aranjamente, combinații, planuri
- preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator
- prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
- prezentabil - arătos, bine, atrăgător, îngrijit, frumos, chipeș
- privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
- probant - edificator, lămuritor, convingător
- răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
- reiat - dungat, vărgat, zebrat
Dex beregată
- beregátă 1 Laringe înghițitoare, gătită. 2 Parte a gâtului unde se află laringele. 3 Gât. 4 A avea ~ ta curcanului A înghiți repede și nemestecat.
- BEREGÁTĂ, beregate, Laringe; gâtlej. – berikat.
- BEREGÁTĂ, beregate, (La animale, popular și Ia oameni) Laringe, înghițitoare; toată partea gîtului în care se află laringele; gîtlej. Schimba glasul, ca și cum ar fi avut în beregata cu omușor cît oul de gîscă, mai multe voci. PAS, L. I 73. Cocoșii s-auzeau peste tot satul, cîntind să-și rupă beregata. DELAVRANCEA, S. 51. Făt-Frumos... îi vîrî paloșul în gît pjnă în beregată. POPESCU, B. II 23. Simte cum degetele-i pătrund în mușchii grumazului strivindu-i, afundînd beregata, sfărîmînd încheietura cerbicii. CARAGIALE, O. I 361. Cu paloș s-apropia Să-i taie beregata. TEODORESCU, P. P. 565. ◊ A lua (pe cineva) de beregată = a trage (pe cineva) la răspundere. – și: beregăți (CAMILAR, N. I 180).
- BEREGÁTĂ, beregate, Laringe, înghițitoare; partea gâtului în care se află laringele; gâtlej. – berikat.
- BEREGÁTĂ ~e f. pop. 1) Parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale; laringe. 2) Cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator; gâtlej. * A lua pe cineva de ~ a) a trage pe cineva la răspundere; b) a forța pe cineva să accepte ceva. /<sb. berikat
- beregată f. gâtlej (de om sau de pasăre): beregata curcanului. .