Dicționar de sinonime
Sinonime beteag
Cuvântul „beteag” are următoarele sinonime:
beteag ( adjectiv )
- infirm
- suferind
- schilod
Alte sinonime:
- bolnav
- nesănătos
- invalid
- vătămat
- betejit
- morbos
beteag ( substantiv )
- infirm
- invalid
- schilod
Sinonime Apropiate
- infirm - schilod, beteag, suferind, invalid, bolnav
- infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
- mutilat - schilodit, estropiat, sluțit, invalid, beteag
- bolnav - suferind, infirm, beteag, neputincios, incapabil
- pacient - suferind, bolnav, beteag
- schilod - infirm, mutilat, schilodit, estropiat
- șchiop - schilod, infirm, cotonog, șontorog, defectuos, imperfect
- anula - a desființa, a suprima, a anihila, a invalida, a abroga, a elimina, a aboli, a revoca, a infirma
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- schilav - infirm, neputincios
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- stâlci - a deforma, a poci, a schimonosi, a denatura, a strivi, a zdrobi, a schilodi
- stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
- șontorog - șchiop, infirm, olog, bătrân, slăbănog, fără vlagă
Dex beteag
- beteág , 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.
- BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, , și 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din beteg.
- BETEÁG, -Ă, betegi, -e, 1. (Despre ființe sau organele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/infirm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8 Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «la» sau «de» și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (, , în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.
- BETEÁG, -Ă, betegi, -e, 1. Schilod, infirm. 2. (, adesea substantivat) Bolnav. – beteg.
- BETEÁG ~eágă (~égi, ~ége) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg
Antonime beteag
- Beteag ≠ teafăr, intact, întreg, nevătămat, sănătos