Dicționar de sinonime
Sinonime beznă
Cuvântul „beznă” are următoarele sinonime:
beznă ( substantiv )
- întuneric
- obscuritate
- tenebre
- întunecime
Alte sinonime:
- abis
- adânc
- prăpastie
- întunecare
- negură
- negureală
- șutic
- întunec
- întunericime
- negru
- noapte
- neștiință
- ignoranță
- necunoaștere
Sinonime Apropiate
- întuneric - întunecime, noapte, beznă, obscuritate, tenebre, incultură, primitivism, ignoranță
- tenebre - beznă, întuneric, obscuritate
- întunecime - întuneric, obscuritate, beznă, întunecare, negură, noapte
- negură - ceață, pâclă, obscuritate, beznă, întuneric, întunecime
- noapte - întuneric, beznă, întunecime, obscuritate
- obscuritate - întuneric, beznă, confuzie, anonimat, mediocritate
- penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
- umbră - obscuritate, întunecime, răcoare, fantomă, spectru, nălucă, stafie, iluzie, aparență
- eclipsă - întunecare, întunecime, umbră, obscuritate
- măscară - necuviință, trivialitate, obscuritate, grosolănie
- confuzie - încurcătură, amestec, neclaritate, obscuritate, greșeală
Dex beznă
- béznă (Adesea ) 1 Abis. 2 (În scrieri religioase) Adâncimea iadului. 3 întuneric mare. 4 ( întuneric -) întunecime desăvârșită. 5 Negură groasă.
- BÉZNĂ, bezne, (Adesea ) Întuneric mare, de nepătruns. – Din bezdŭna.
- BÉZNĂ Întuneric mare, de nepătruns; întunecime adîncă. Zări aievea o sumedenie de alte umbre care creșteau și se topeau mereu în beznă. MIHALE, O. 505. N-o să ne rătăcim.. în bezna asta? GALACTION, O. I 209 Se face beznă. Tremurînd apare Pe pînza albă, fără nici o cută, Un domn cu cioc. TOPÎRCEANU, F. O. 59. ◊ (Metaforic) Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7. ◊ (Adesea ca atribut al lui «întuneric», spre a arăta o întunecime desăvîrșită) E admirabil în automobil, prin întuneric beznă, în ploaie. CAMIL PETRESCU, T. II 100. Era-ntuneric beznă Și nu vedea că plîng. COȘBUC, P. I 267. La lăptărie, întuneric beznă. CARAGIALE, O. II 241. ♦ Neștiință, ignoranță. Clasele exploatatoare au ținut poporul în beznă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 360.
- BÉZNĂ, bezne, Întuneric mare, de nepătruns. ♦ Neștiință, ignoranță.- Slav ( bezdŭna).
- BÉZNĂ ~e f. 1) Întuneric de nepătruns. A plecat în ~a nopții. 2) fig. Adâncime fără capăt; abis; prăpastie. /<sl. bezduna
- beznă f. întunecime adâncă: noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea BĂLC.; întuneric beznă, foarte întuneric: noaptea era întuneric beznă. .
Antonime beznă
- Beznă ≠ lumină