Dicționar de sinonime
Sinonime bijuterie
Cuvântul „bijuterie” are următoarele sinonime:
bijuterie ( substantiv )
- giuvaer
- odor
- podoabă
Alte sinonime:
- giuvaier
- giuvaierica
- sculă
- left
- tefaric
- giuvaerica
Sinonime Apropiate
- giuvaer - bijuterie, podoabă, odor
- fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
- garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
- găteală - podoabă, dichis, dichiseală, zorzoane
- înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
- înfloritură - ornament, podoabă, zorzoane
- mirositor - parfumat, odorifer, odorant
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- babalâc - moșneag, hodorog, căzătură, baccea, ramolit
- dichis - găteală, podoabă
- bijutier - giuvaergiu
- decor - podoabă, decorație, ornament, ornamentație, cadru, ambianță, tablou, fundal
- decorație - distincție, medalie, insignă, podoabă, ornamentație, ornament, decor
Dex bijuterie
- bijuterie 1 Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase) giuvaer. 2-3 Magazin unde (se fac și) se vând bijuterii (1).
- BIJUTERÍE, bijuterii, Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din bijouterie.
- BIJUTERÍE, bijuterii, Obiect de podoabă făcut din metal nobil și pietre scumpe; giuvaer. începu să scoată bijuteriile una cîte una din caseta căptușită cu mătase roșie. DUMITRIU, N. 93.
- BIJUTERÍE, bijuterii, Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. – bijouterie.
- BIJUTERÍE 1. Obiect de podoabă; giuvaer. ♦ Lucru elegant și de mare preț. 2. Magazin, atelier, fabrică de bijuterii, de giuvaericale etc. .
- BIJUTERÍE 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie)
- BIJUTERÍE ~i f. 1) Obiect confecționat din metal nobil sau din piatră scumpă folosit ca podoabă; giuvaier. 2) la pl. Magazin în care se vând (și se confecționează) asemenea obiecte. 3) fig. Lucrare de proporții și forme relativ mici care se impune prin eleganță și prin minuțiozitatea detaliilor. /<fr. bijouterie
- bijuterie f. 1. sculă prețioasă de podoabă; 2. comerț cu bijuterii.
- *bijuteríe f. (fr. bijouterie, d. bijou, gĭuvaĭer). Gĭuvaĭer, podoabă femeĭască de metal prețios. Lucru elegant și relativ mic: această casă e o adevărată bijuterie. Negoț de gĭuvaĭerurĭ.
- bijuterie, -riei