Dicționar de sinonime
Sinonime binecuvântare
Cuvântul „binecuvântare” are următoarele sinonime:
binecuvântare ( substantiv )
- benedicție
- blagoslovire
- har (ceresc)
- destin (bun)
Alte sinonime:
- benedicțiune
- blagoslovenie
- urăciune
- preamărire
Sinonime Apropiate
- răsufla - a respira, a lua aer, a se odihni, a fi tihnit, a se destinde, a se scurge, a transpira, a deconspira
- relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
- sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
- zodie - planetă, constelație, stea, destin, ursită, soartă
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- fatalism - predestinație, destin
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- hazard - întâmplare, soartă, destin, loterie
- hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
- ilegal - nelegal, ilicit, nepermis, prohibit, interzis, incorect, clandestin, subversiv, conspirativ
- îngeresc - ceresc, angelic, sublim, pur, serafic
- lejer - comod, plăcut, convenabil, destins
Dex binecuvântare
- binecuvântare 1 ( Dumnezeu) Revărsare a grației divine benedicțiune, binecuvântat1 (1), blagoslovire, blagoslovenie, urâciune. 2 Cuvintele cu care se binecuvântează binecuvântat1 (2). 3 Urare de prosperitate și fericire, cu invocarea numelui lui Dumnezeu binecuvântat1 (3). 4 Slăvire (în semn de recunoștință) binecuvântat1 (4), fericire, lăudare, preamărire. 5 A (sau a-și) da ~ A încuviința.
- BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – binecuvânta.
- BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
- binecuvântare f. fapta de a binecuvânta și rezultatul ei.
- binecuvânta 1 ( Dumnezeu) A revărsa grația divină a blagoslovi. 2 ( preoți) A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva a blagoslovi, a bine-grăi. 3 A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând pe Dumnezeu). 4 A slăvi pe Dumnezeu. 5 A slăvi (în semn de recunoștință) a ferici, a lăuda, a preamări.