Dicționar de sinonime

Sinonime binecuvântare

Cuvântul „binecuvântare” are următoarele sinonime:

binecuvântare ( substantiv )
  • benedicție
  • blagoslovire
  • har (ceresc)
  • destin (bun)
Alte sinonime:
  • benedicțiune
  • blagoslovenie
  • urăciune
  • preamărire


Sinonime Apropiate

  • răsufla - a respira, a lua aer, a se odihni, a fi tihnit, a se destinde, a se scurge, a transpira, a deconspira
  • relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
  • sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
  • scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
  • soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
  • stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
  • zodie - planetă, constelație, stea, destin, ursită, soartă
  • fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
  • fatalism - predestinație, destin
  • fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
  • hazard - întâmplare, soartă, destin, loterie
  • hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
  • ilegal - nelegal, ilicit, nepermis, prohibit, interzis, incorect, clandestin, subversiv, conspirativ
  • îngeresc - ceresc, angelic, sublim, pur, serafic
  • lejer - comod, plăcut, convenabil, destins

Dex binecuvântare

  • binecuvântare 1 ( Dumnezeu) Revărsare a grației divine benedicțiune, binecuvântat1 (1), blagoslovire, blagoslovenie, urâciune. 2 Cuvintele cu care se binecuvântează binecuvântat1 (2). 3 Urare de prosperitate și fericire, cu invocarea numelui lui Dumnezeu binecuvântat1 (3). 4 Slăvire (în semn de recunoștință) binecuvântat1 (4), fericire, lăudare, preamărire. 5 A (sau a-și) da ~ A încuviința.
  • BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – binecuvânta.
  • BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
  • binecuvântare f. fapta de a binecuvânta și rezultatul ei.
  • binecuvânta 1 ( Dumnezeu) A revărsa grația divină a blagoslovi. 2 ( preoți) A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva a blagoslovi, a bine-grăi. 3 A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând pe Dumnezeu). 4 A slăvi pe Dumnezeu. 5 A slăvi (în semn de recunoștință) a ferici, a lăuda, a preamări.


Sinonimul cuvântului binecuvântare

Sinonimul cuvântului binecuvântare


Testează-te!