Dicționar de sinonime
Sinonime binecuvântat
Cuvântul „binecuvântat” are următoarele sinonime:
binecuvântat ( adjectiv )
- sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit
- just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
Alte sinonime:
- preablagoslovit
- îndreptățit
- înzestrat
- talentat
- dotat
Sinonime Apropiate
- fundamentat - întemeiat, just, justificat, legitim, motivat
- legitim - legal, just, drept, justificat, motivat, îndreptățit
- motivat - justificat, legitim, fundamental, îndreptățit, just, logic, temeinic
- veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
- gratuit - gratis, degeaba, fără plată, inutil, nejust, neîntemeiat
- legitima - a justifica, a motiva
- motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
- pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
- potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
- sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
- sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
- sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
- scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
- strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
Dex binecuvântat
- binecuvântat2, ~ă 1 Care a primit binecuvântare (religioasă) blagoslovit. 2 Înzestrat. 3 ( lucruri) Cu o acțiune binefăcătoare (2). 4 ( cauze, motive ) Justificat.
- binecuvântát1 (Rar) 1-4 Bine-cuvântare (1-4).
- BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, 1. Care a primit binecuvântarea cuiva; blagoslovit. ♦ Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri). Care are o acțiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptățit, justificat, legitim. – binecuvânta.
- BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acțiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptățit, justificat. – binecuvânta.
- BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuvântarea cuiva. 2. Bogat înzestrat de natură. 3. (Despre lucruri) Care merită laudă (pentru acțiunea sa binefăcătoare). O ploaie binecuvântată. 4. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, legitim. – binecuvânta.
- binecuvântat a. fig. întemeiat: pricină binecuvântată.
- binecuvânta 1 ( Dumnezeu) A revărsa grația divină a blagoslovi. 2 ( preoți) A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva a blagoslovi, a bine-grăi. 3 A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând pe Dumnezeu). 4 A slăvi pe Dumnezeu. 5 A slăvi (în semn de recunoștință) a ferici, a lăuda, a preamări.