Dicționar de sinonime
Sinonime binefacere
Cuvântul „binefacere” are următoarele sinonime:
binefacere ( substantiv )
- generozitate, faptă bună, ajutor, caritate
- folos, avantaj, câștig, profit
Alte sinonime:
- bine
- filantropie
- milă
- dar
- privilegiu
- facere de bine
Sinonime Apropiate
- folos - avantaj, profit, beneficiu, câștig, randament, dobândă
- interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
- câștig - avantaj, beneficiu, folos, profit, salariu, retribuție, indemnizație
- scofală - pricopseală, avantaj, folos, câștig
- folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
- folositor - util, avantajos, bun, profitabil, binevenit, salutar
- fructuos - rodnic, folositor, util, profitabil, avantajos
- beneficia - a profita, a câștiga, a se bucura, a se folosi de
- beneficiu - câștig, dobândă, avantaj, folos, adaos
- dobândă - procent, camătă, câștig, folos, profit, beneficiu
- bine - binefacere, avantaj, folos, satisfacție, bunăstare
- spor - adaos, plus, creștere, mărire, majorare, câștig, beneficiu, supliment, folos
- filantropie - dărnicie, mărinimie, generozitate, noblețe, binefacere, dar, donație
- generozitate - mărinimie, dărnicie, larghețe, caritate, omenie
- lucrativ - rentabil, bănos, profitabil, avantajos
Dex binefacere
- binefacere Ajutor (dat cuiva) binefaptă.
- BINEFÁCERE, binefaceri, (Adesea ) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după benefacere).
- BINEFÁCERE, binefaceri, (Adesea ) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după benefacere).
- BINEFÁCERE, binefaceri, 1. Faptă bună, bine făcut cuiva, ajutor dat cuiva. Nu știa unde l-ar găsi, ca să-i mulțumească pentru atitea binefaceri ce primise de la dînsul. CREANGĂ, P. 179. 2. (Mai ales la ) Folos, avantaj. Binefacerile păcii. Binefacerile științei.
- BINEFÁCERE, binefaceri, 1. Faptă bună, ajutor dat cuiva. 2. Folos, avantaj. – Din bine1 + facere (după benefacere).
- BINEFÁCERE ~i f. Ajutor acordat (cuiva) la un moment greu. /bine + facere
- binefacere f. 1. binele sau serviciul făcut cuiva; 2. deprinderea de a face bine: binefacerea trebue să fie virtutea bogatului; societate de binefacere, menită a veni într’ajutor săracilor; 3. fig. foloase: binefacerile păcii.
- *binefácere f. (după lat. beneficentia și fr. bienfaisance). Bine, ajutor, îndatorire: societate de binefacere, binefacerea trebuie să fie virtutea bogatuluĭ. Fig. Folos: binefacerile păciĭ.
- binefáce A face bine.
- binefacere