Dicționar de sinonime

Sinonime binefacere

Cuvântul „binefacere” are următoarele sinonime:

binefacere ( substantiv )
  1. generozitate, faptă bună, ajutor, caritate
  2. folos, avantaj, câștig, profit
Alte sinonime:
  • bine
  • filantropie
  • milă
  • dar
  • privilegiu
  • facere de bine


Sinonime Apropiate

  • folos - avantaj, profit, beneficiu, câștig, randament, dobândă
  • interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
  • câștig - avantaj, beneficiu, folos, profit, salariu, retribuție, indemnizație
  • scofală - pricopseală, avantaj, folos, câștig
  • folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
  • folositor - util, avantajos, bun, profitabil, binevenit, salutar
  • fructuos - rodnic, folositor, util, profitabil, avantajos
  • beneficia - a profita, a câștiga, a se bucura, a se folosi de
  • beneficiu - câștig, dobândă, avantaj, folos, adaos
  • dobândă - procent, camătă, câștig, folos, profit, beneficiu
  • bine - binefacere, avantaj, folos, satisfacție, bunăstare
  • spor - adaos, plus, creștere, mărire, majorare, câștig, beneficiu, supliment, folos
  • filantropie - dărnicie, mărinimie, generozitate, noblețe, binefacere, dar, donație
  • generozitate - mărinimie, dărnicie, larghețe, caritate, omenie
  • lucrativ - rentabil, bănos, profitabil, avantajos

Dex binefacere

  • binefacere Ajutor (dat cuiva) binefaptă.
  • BINEFÁCERE, binefaceri, (Adesea ) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după benefacere).
  • BINEFÁCERE, binefaceri, (Adesea ) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după benefacere).
  • BINEFÁCERE, binefaceri, 1. Faptă bună, bine făcut cuiva, ajutor dat cuiva. Nu știa unde l-ar găsi, ca să-i mulțumească pentru atitea binefaceri ce primise de la dînsul. CREANGĂ, P. 179. 2. (Mai ales la ) Folos, avantaj. Binefacerile păcii. Binefacerile științei.
  • BINEFÁCERE, binefaceri, 1. Faptă bună, ajutor dat cuiva. 2. Folos, avantaj. – Din bine1 + facere (după benefacere).
  • BINEFÁCERE ~i f. Ajutor acordat (cuiva) la un moment greu. /bine + facere
  • binefacere f. 1. binele sau serviciul făcut cuiva; 2. deprinderea de a face bine: binefacerea trebue să fie virtutea bogatului; societate de binefacere, menită a veni într’ajutor săracilor; 3. fig. foloase: binefacerile păcii.
  • *binefácere f. (după lat. beneficentia și fr. bienfaisance). Bine, ajutor, îndatorire: societate de binefacere, binefacerea trebuie să fie virtutea bogatuluĭ. Fig. Folos: binefacerile păciĭ.
  • binefáce A face bine.
  • binefacere


Sinonimul cuvântului binefacere

Sinonimul cuvântului binefacere


Testează-te!