Dicționar de sinonime
Sinonime biruitor
Cuvântul „biruitor” are următoarele sinonime:
biruitor ( substantiv )
- cârmuitor
- conducător
- domn
- domnitor
- monarh
- stăpânitor
- suveran
- vodă
- voievod
- victorios
- monarh stăpânitor
biruitor ( adjectiv )
- câștigător
- izbânditor
- învingător
- triumfător
- victorios
Sinonime Apropiate
- domnitor - domn, stăpân, voievod, rege, suveran, monarh
- domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat
- vodă - domnitor, principe, voievod, dom
- triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
- glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
- cuceritor - victorios, învingător, biruitor, ocupant, fermecător, încântător, seducător, captivant
- crai - domnitor, conducător, domn, rege, rigă, afemeiat, muieratic, berbant, donjuan
- sceptru - domnie, putere, monarhie
- triumfal - biruitor, victorios, atotbiruitor
- guvernant - conducător, șef, ocârmuitor
- atotbiruitor - triumfător, neînvins, imbatabil
- conducător - șef, cârmuitor, căpetenie, cap, diriguitor, cârmaci
- coroană - diademă, cunună, domnie, monarhie
- cârmaci - pilot, cârmuitor, conducător, diriguitor
- președinte - șef, patron, conducător, căpetenie, prezident
Dex biruitor
- biruitor, ~oare 1-2 Care biruie (1-2). 3 Stăpânitor.
- BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, , și (Persoană) care a învins. – Birui + -tor.
- BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. ◊ (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. () Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. – Pronunțat: -ru-i-.
- BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. – Din birui + -(i)tor.
- BIRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. /a birui + suf. ~tor
- biruitor m. cel ce biruiește, victorios.
- biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.
- BIRUITÓR adj., s. v. victorios.
- BIRUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
- biruitor CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
Antonime biruitor
- Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins
Sinonimul cuvântului biruitor