Dicționar de sinonime
Sinonime bizar
Cuvântul „bizar” are următoarele sinonime:
bizar ( adjectiv )
- ciudat
- neobișnuit
- curios
- extravagant
Alte sinonime:
- excentric
- fantasmagoric
- fantezist
- inexplicabil
- insolit
- năstrușnic
- original
- paradoxal
- singular
- straniu
- abracadabrant
- străin
- pidosnic
- pocit
- poznaș
- deșănțat
- șod
- ciudos
- paraxin
- sanchiu
- fistichiu
- întors
- sucit
- trăsnit
- anormal
- baroc
- deconcertant
- grotesc
- nebunesc
- ieșit din comun
- cu manii
Sinonime Apropiate
- fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
- fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
- extravagant - neobișnuit, insolit, ciudat, bizar
- fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
- insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
- curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
- extravaganță - ciudățenie, excentricitate, bizarerie, fantezie
- interesant - atrăgător, captivant, atractiv, plăcut, ciudat, neobișnuit, bizar, aparte
- fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
- funambulesc - bizar, excentric, extravagant
- neobișnuit - deosebit, excepțional, anormal, nefiresc, insolit, bizar, năstrușnic, singular, excentric
- curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- exorbitant - exagerat, imens, fantastic, supradimensionat, neobișnuit, umflat, extravagant
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
Dex bizar
- bizár, ~ă , 1-2 Ciudat.
- BIZÁR, -Ă, bizari, -e, (Adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din bizarre.
- BIZÁR, -Ă, bizari, -e, (; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din bizarre.
- BIZÁR, -Ă, bizari, -e, Ciudat, straniu, extravagant. Cine-a putut avea această idee bizară? SADOVEANU, Z; C. 29. exagerat, necorect, plin de comparații bizare. GHEREA, ST. CR. II 119. O lume întreaga de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care măi bizară și mai cu neputință. EMINESCU, N. 42. ◊ (Adverbial) Nu lua seamă ce bizar îl priveau ochii de aur ai pasării ce se deșteptase pe ramura candelabrului.. ANGHEL, PR. 47.
- BIZÁR, -Ă, bizari, -e, (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – bizarre.
- BIZÁR, -Ă (adesea ) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. .
- BIZÁR, -Ă (și ) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre)
- BIZÁR ~ă (~i, ~e) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; straniu; neobișnuit. /<fr. bizarre
- bizar a. 1. ciudat și neobișnuit; 2. fantastic și caprițios.
- *bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar.
Antonime bizar
- Bizar ≠ firesc
Sinonimul cuvântului bizar