Sinonime blestemat

Cuvântul „blestemat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
• josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
• mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
• hain - rău, afurisit, crud
• infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
• infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
• josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
• mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
• mizerabil - ticălos, nemernic, abject, josnic, mârșav, nedemn, netrebnic, infam, păcătos
• blestemăție - nelegiuire, ticăloșie, răutate
• becisnic - slab, debil, pirpiriu, ticălos, infam, josnic, mizerabil
• împelițat - afurisit, poznaș, îndrăcit, rău, blestemat
• rău - afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent
• răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant

Dex blestemat

• blestemat2, ~ă 1 Pe care l-a blestemat cineva afurisit, procletit. 2 Pe care l-a ajuns un blestem. 3 Ticălos. 4 ( femei) Depravat. 5 (; copii) Ștrengar.
• blestemát1 1-2 Blestemare (1-2).
• BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – blestema.
• BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; depravat, rău, ticălos. – blestema.
• BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, 1. (Și în forma, populară blăstămat) Cu purtări rele; rău, ticălos, mișel; (adesea în glumă, fără înțeles rău, despre copii) ștrengar. Să nu-ți faci de lucru cu ei, căci sînt niște oameni blestemați! ◊ (Substantivat) Dar tu, blestemato, cine ești? BENIUC, V. 66. Dăduse poruncă să pornească în căutarea blestematului care îi făcuse de rușine. PAS, Z. I 227. Ia stați oleacă, blăstămaților, să vă dau eu! CREANGĂ, A. 42. Șezi binișor, blăstămatule! ALECSANDRI, T. 110. ♦ Nenorocit, rău, neprielnic. Vreme blestemată. 2. (în superstiții) Pe care l-a blestemat cineva, pe care l-a ajuns blestemul cuiva; afurisit. Arunc repede floarea, ca pe un lucru blestemat. SAHIA, N. 27. – Variantă: (popular) blăstămát, -ă
• BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, 1. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; rău, ticălos. ♦ Neprielnic. Vreme blestemată. 2. (În superstiții) Care este obiectul unui blestem; afurisit. – blestema.

Sinonimul cuvântului blestemat

Testează-te!