Dicționar de sinonime

Sinonime boare

Cuvântul „boare” are următoarele sinonime:

boare ( substantiv )
  • adiere
  • vântuleț
  • zefir
Alte sinonime:
  • vântișor
  • briză
  • suflare
  • abur
  • miros
  • aromă
  • mireasmă
  • odoare
  • emanație
  • exalare


Sinonime Apropiate

  • adiere - boare, pală, vântuleț, zefir, suflare
  • zefir - vântuleț, boare
  • aură - adiere, boare, vântuleț, aureolă, nimb, faimă, reputație
  • suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
  • suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
  • flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
  • gratie - farmec, gingășie, charismă, drăgălășenie, șarm, finețe, mlădiere, zveltețe, suplețe
  • emanație - emitere, emanare, degajare, efluviu, răspândire, radiere, împrăștiere
  • briză - adiere
  • undă - val, talaz, șuvoi, adiere, aer
  • bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
  • dezvoltare - creștere, amplificare, mărire, extindere, lărgire, evoluție, progres, desfășurare, emanare

Dex boare

  • boare 1 Vifor. 3 (Adiere de) vânt lin. 4 Abur. 5 Miros. 6 Aromă. 7 Zăpușeală. 8 Pâclă.
  • BOÁRE 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- boreas.
  • BOÁRE Adiere plăcută de vânt. – boreas.
  • BOÁRE 1. Vînt lin și răcoritor (mai ales de seară sau de dimineață); suflare, adiere de vînt. Mii și mii de grîne-nalte, Aurite și învoalte, Fremătau în boarea blîndă. CASSIAN, în POEZ. N. 113. Stătea în picioare, vîngă focul lor... înalt, cu capul alb, înfiorat ușor de boarea serii. GALAN, Z. R. 376. Flăcăii se soreau răzimați de ziduri și primeau drept în față, cu ochii închiși pe jumătate de plăcere, boarea caldă a primăverii, cu miros de pămînt umed. SADOVEANU, O. VI 257. Lunca-i goală; la fîntînă E pustiu; și nu se-ngînă Nici o boare. COȘBUC, P. I 221. Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. ◊ Să-și soarbă proprii destine... Din rodnica boare A vieții ce vine. TOMA, C. V. 233. 2. Abur; miros, parfum, aromă, mireasmă. Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană. ANGHEL, Î. G. 20.
  • BOÁRE 1. Adiere de vânt lină și răcoritoare. 2. Mireasmă, parfum. – boreas.
  • BOÁRE f. Suflare ușoară de vânt; adiere; briză. /<lat. boreas
  • BOARE (ȚR) Furtună, vijelie. Marea să va turbura și de boare vor fi răutăți celor ce îmblă pre ea. C 1717, 199v. Etimologie: boreas. fouaș, vicodol. substantiv feminin
  • boare f. 1. adiere: freamătul undei când boarea o răsfață BOL.; 2. răcoare plăcută. .


Sinonimul cuvântului boare

Sinonimul cuvântului boare


Testează-te!