Dicționar de sinonime
Sinonime bocet
Cuvântul „bocet” are următoarele sinonime:
bocet ( substantiv )
- plângere
- tânguire
- jelanie
Alte sinonime:
- jalovanie
- plânset
- plâns
- jelire
- boceală
- lamentare
Sinonime Apropiate
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- jelanie - bocet, plânsei, jeluire
- doliu - jale, jelanie, deplângere
- vaiet - geamăt, plânsei, vaier, bocet, tânguire
- reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
- geamăt - scâncet, vaiet, suspin, icnet, oftat, tânguire
- lacrimă - plâns, bocet, plânset
- elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
- ieremiadă - tânguire, plânsei, văicăreală, jeluire
Dex bocet
- bócet 1 Vaiete sau cuvinte prin care se exprimă o durere mare, mai ales sufletească. 2 Plâns zbuciumat, cu vaiete și tânguiri jalet, vaiet. 3 (În ritualul înmormântărilor la țară) Lamentație (improvizată, versificată) cântată pe o anumită melodie cântare de mort. 4 Cântec melancolic, tânguitor prin care se plânge un mort.
- BÓCET, bocete, 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Specie de poezie populară, rituală, care însoțește manifestările funerare; cântare de mort. – Boci + -et.
- BÓCET, bocete, 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort. – Boci + -et.
- BÓCET, bocete, 1. Plîns zbuciumat, însoțit de vaiete; tînguire. Neputînd să-și contenească bocetul, își întoarse obrazul către gard. PAS, L. I 139. Lasă, maică bocetul, Ca să nu-ți pierzi cumpătul. TEODORESCU, P. P, 520. Din sat se rădica Glas de mumă plîngător, Bocet lung, pătrunzător. ALECSANDRI, P. I 111. 2. Cuvinte sau versuri tradiționale, rituale, cîntate cu glas jalnic, pe o melodie recitativă, la înmormîntări, de rudele mortului sau de bocitoare. Priveau cu toții cum mama mortului hohotește bocetul.. DUMITRIU, N. 154. Larmă, Bocete de prohod, Mîini se deznoadă, Inimi se sfarmă. TOMA, C. V. 350.