Sinonime boncăluit

Cuvântul „boncăluit” are următoarele sinonime:

Dex boncăluit

• boncăluít 1-4 Boncăluire (1-4). 5 Răget specific, scos de cerbi și bovine în perioada de rut. 6 (La cerbi) Perioadă de rut. 7 Sunet prelung emis de un instrument de suflat.
• BONCĂLUÍT Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – boncălui.
• BONCĂLUÍT 1. Faptul de a boncălui. Răget prelung și puternic. De departe, de la imașuri, veni o clipă, în înserarea limpede, un boncăluit înăbușit de taur. SADOVEANU, O. I 287. Boncăluitul juncii l-am auzit... aproape deslușit. SADOVEANU, V. F. 31. 2. Sunet prelung, produs din bucium, din buhai sau din corn. Cîntase a treia oară cucoșii cînd porni, în mijlocul satului, boncăluitul buciumului de cireș. SADOVEANU, O. I 57. – Variantă: boncălăít (ANGHEL, PR. 109)
• BONCĂLUÍT Faptul de a boncălui. ♦ Răget prelung și puternic. ♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn.
• boncălui 1-2 ( cerbi și bovine) A scoate sunete specifice rasei în perioada de rut a boncăi (1). 3-4 A boncăi (2). 5-6 ( oameni) A urla. 7-8 ( oameni) A mormăi.
• BONCĂLUÍ, 3 boncăluiește, IV. și (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. –
• BONCĂLĂÍT boncăluit.

Sinonimul cuvântului boncăluit

Testează-te!