Sinonime bont

Cuvântul „bont” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• răzmeriță - răscoală, răzvrătire, revoltă, rebeliune
• insurecție - revoltă, răzvrătire, rebeliune, răscoală
• sedițiune - răscoală, revoltă, răzvrătire
• zaveră - răzvrătire, răscoală, revoltă
• agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
• dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
• răscula - a răzvrăti, a revolta, a ațâța
• răsculat - răzvrătit, revoluționar, revoltat, insurgent
• răzvrăti - a răscula, a agita, a revolta
• frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
• furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
• inacceptabil - inadmisibil, neacceptabil, respingător, revoltător
• indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
• insubordonare - nesupunere, indisciplină, răzvrătire
• iritație - inflamare, enervare, supărare, revoltă, reacție

Dex bont

• bont2, boántă 1 Fără vârf. 2 Cu vârful tocit. 3 ( degete și membre) Scurt și gros. 4 ( membre) Ciung. 5 ( oameni) Gras.
• bont1 Răzvrătire.
• BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. –
• BONT1 bunt.
• BONT2, BOÁNTĂ, bonți, boante, 1. Fără vîrf; ciuntit, turtit, retezat, tocit. Cu un creion roșu, bont, mîzgălisem toată coperta unui roman. SAHIA, U.R.S.S. 118. Cîinii cîrni, cu botul de tot bont, care se numesc mopși... ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. 2. (Despre mîini, picioare etc.) Scurt și gros. Degetele, boante și groase ca niște cîrnăciori, ale perceptorului erau mînjite cu pete de cerneală. PAS, L. I 20. Da cu picioarele lui boante în văzduh, ca să se apere . D. ZAMFIRESCU, R. 89.
• BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, Fără vârf; ciuntit, retezat. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros.
• BONT boántă (bonți, boánte) 1) Care are vârful rotunjit sau retezat; cu vârful tocit. 2) (despre degete, mâini, picioare) Care este scurt și gros. /Orig. nec.
• bont a. ciuntit. ║ n. 1. pl. boante, mâini ciuntite: cu boantele desfășă copilul ISP. .
• 1) bont V. bunt.
• 2) bont, boántă adj. (var. din cĭont orĭ poate înrudit cu germ. butt, ol. but, de unde și fr. bot, bont, tocit. Cp. cu but 1). Vest. Cĭunt: mînĭ boante. Fără vîrf, tocit: săgeată boantă. S.n., pl. e. Mînă boantă orĭ picĭor bont.

Sinonimul cuvântului bont

Testează-te!