Dicționar de sinonime
Sinonime botniță
Cuvântul „botniță” are următoarele sinonime:
botniță ( substantiv )
- bot
- cruce
- pisc
- botelniță
Sinonime Apropiate
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- episcopie - eparhie, episcopat, diaceză
- răspântie - răscruce, întretăiere, încrucișare, intersecție, nod
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- troiță - cruce, crucifix
- vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
- vlădică - episcop, arhiereu
- ierarh - arhiereu, episcop, mitropolit
- intersecție - răscruce, răspântie, întretăiere
- ironie - persiflare, zeflemea, sarcasm, înțepătură, ironie, pișcătură
- întretăiere - interferență, intersecție, încrucișare, răscruce, răspântie
- înțepa - a împunge, a înghinipa, a pișcă, a ironiza, a persifla
- înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
- înțepător - pișcător, picant, usturător, ironic, persiflant, sarcastic, zeflemist, satiric
- luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
Dex botniță
- botniță 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată mușca, paște sau suge. 2 Bot (15) la luntre și la sanie.
- BÓTNIȚĂ, botnițe, Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + -niță.
- BÓTNIȚĂ, botnițe, Apărătoare (făcută din sîrmă sau din curele împletite), uneori un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie, care se leagă la botul unor animale ca să nu poată mușca (cîinele, calul), să nu poată paște (boul, calul) sau suge (vițelul). ◊ A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.
- BÓTNIȚĂ, botnițe, Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + -niță.
- BÓTNIȚĂ ~e f. Apărătoare care se leagă pe botul unor animale (câini, viței etc.) pentru a le împiedica să sugă, să pască sau să muște. /bot + suf. ~niță
- botniță f. ochiu de funie, de curea sau fier, ce se pune în botul animalelor spre a le împiedeca să muște sau să mănânce.
- bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.
- botniță, -țe.
- BÓTNIȚĂ s. v. bot, cruce, pisc.
- BÓTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui câine.)