Dicționar de sinonime
Sinonime britanic
Cuvântul „britanic” are următoarele sinonime:
britanic ( adjectiv )
- englez
Alte sinonime:
- englezesc
- anglo-saxon
britanic ( substantiv )
- englez
- englezesc
Sinonime Apropiate
- englez - britanic, anglosaxon
Dex britanic
- británic, ~ă 1-2 , (Persoană) care face parte din populația de bază a Marii Britanii. 3-4 , (Om) originar din Marea Britanie. 5 Populație care locuiește în Marea Britanie. 6 Care aparține Marii Britanii. 7 Care aparține britanicilor (5). 8 Privitor la Marea Britanie. 9 Privitor la britanici (5). 10 Care este specific Marii Britanii. 11 Care este specific britanicilor (5). 12 Care provine din Marea Britanie.
- BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, și , 1. și Persoană care face parte din populația Marii Britanii; englez. 2. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; englez. – Din britannique.
- BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, și , 1. și Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii: englez. 2. Care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie; englez. – Din britannique.
- BRITÁNIC2, -Ă, britanici, re, și Persoană care locuiește sau care este originară din Marea Britanie; englez.
- BRITÁNIC1, -Ă, britanici, -e, Care ține de Marea Britanie; englez, englezesc. Insulele britanice.
- BRITÁNIC, -Ă, britanici, -e, , și Englez. – britannique.
- BRITÁNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară din Marea Britanie. /<fr. britannique
- BRITÁNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Marii Britanii sau populației ei; din Marea Britanie. /<fr. britannique
- Britanic m. fiul împăratului Claudiu și al Mesalinei, fu otrăvit de Nerone în anul 56 d. Cr.