Sinonime buimac

Cuvântul „buimac” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
• uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
• ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
• zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
• hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
• împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
• amețeală - vertij, vârtej, buimăceală, năucire
• ameți - a zăpăci, a buimăci, a dezechilibra, a năuci, a se îmbăta, a se afuma, a se turmenta, a se chercheli
• buimăceală - năucire, zăpăceală, amețeală, buimăcire
• speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
• stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
• turtit - strivit, teșit, beat, ametit
• uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
• vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
• zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc

Dex buimac

• buimác, ~ă Amețit de somn (sau de beție, de frică).
• BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. –
• BUIMÁC, -Ă, buimaci, -e, (Uneori urmat de determinări introduse prin «de») Amețit (De somn, de beție, de frică, de admirație etc.); zăpăcit, uluit, năuc. A doua zi se trezi buimac, cu gura arsă, o durere tăioasă la tîmple și o greutate pe inimă. BART, E. 213. Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. 98. Oamenii săriră buimaci, care dincotro, crezînd că-i foc. CREANGĂ, A. 113. ◊ (Determinat prin «de cap») Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmbiat. CREANGĂ, P. 145. ◊ Fig; Ce țărm stîncos, ce gînd buimac! LESNEA, C. D. 23. Umbre aleargă buimace pe geamuri brumate. TOMA, V. 397.
• BUIMÁC, -Ă, buimaci, -e, Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc.
• BUIMÁC ~că (~ci, ~ce) (despre persoane) Care și-a pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza somnului, băuturii, fricii etc.); năuc; zăpăcit; bezmetic. /Orig. nec.
• buimac a. amețit, zăpăcit, năuc: era buimac de cap de atâta umblet CR. .
• buĭmác, -ă adj. (turc. buĭumak, osm. búĭúmak, a crește mare, d. buĭ, büyúk, mare, adică „crescut buĭac”, după cum se zice „mere nebune” adică „foarte marĭ”. V. buĭac). Fam. Amețit, zăpăcit, năuc: buĭmac de somn, de groază.

Antonime buimac

• Buimac ≠ dezmeticit

Sinonimul cuvântului buimac

Testează-te!