Dicționar de sinonime

Sinonime burlac

Cuvântul „burlac” are următoarele sinonime:

burlac ( substantiv )
  • celibatar
  • neînsurat
  • flăcău
  • becher
  • cavaler
Alte sinonime:
  • holtei
  • necăsătorit
  • frășcău
  • flăcău tomnatic
  • june
  • singur
  • prașcău
  • burlac
burlac ( adjectiv )
  • celibatar


Sinonime Apropiate

  • necăsătorit - burlac, celibatar, cavaler, holtei, flăcău, becher
  • becher - burlac, neînsurat, holtei, celibatar
  • celibatar - necăsătorit, holtei, burlac, cavaler, june, becher
  • flăcău - fecior, june, tânăr, băiat, băietan, fiu, băiețandru, burlac, celibatar
  • holtei - burlac, celibatar
  • valet - fecior, lacheu, servitor, fante, cavaler
  • vlăjgan - flăcău (înalt), lungan, voinic
  • fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
  • băiat - prunc, fiu, copil, tânăr, adolescent, flăcău, puștan, june, valet
  • băiețandru - flăcău, adolescent
  • cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
  • călăraș - călăreț, cavalerist, cavaler
  • călărime - cavalerie
  • copilandru - flăcău, băiețandru, fecior, adolescent, jună, băietan
  • paladin - cavaler, viteaz, voinic

Dex burlac

  • burlac1 1-2 , (Bărbat) necăsătorit. 3-4 , (Bărbat) văduv.
  • burlac2 1 Butoi. 2 Conținutul unui burlac2 (1).
  • BURLÁC, burlaci, (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din , burlak.
  • BURLÁC, burlaci, Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODOIESCU, P. P. 330.
  • BURLÁC, burlaci, (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, burlak.
  • BURLÁC ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak
  • burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. .
  • burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.
  • BURLÁC s., adj. v. celibatar.
  • BURLAC , cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, ( și ) becher, frășcău.


Antonime burlac

  • Burlac ≠ familist


Sinonimul cuvântului burlac

Sinonimul cuvântului burlac


Testează-te!